Rolul jocului matematic in dezvoltarea capacitatii intelectuale ale elevilor la varsta mica

Rolul jocului matematic in dezvoltarea capacitatii intelectuale
ale elevilor la varsta mica

prof.inv.primar Popa Laurentia
Sc.Gimn.”Gh. Popescu” Margineni-Slobozia,
Localitatea Scornicesti, Judetul Olt

Studiul matematicii în clasele primare urmăreşte ca toţi elevii să-şi formeze competenţele de bază privind numeraţia, operaţiile cu numere, elementele de geometrie, măsurarea mărimilor elementare.
Elaborarea unor capacităţi de natură instrumentală se referă la stăpânirea unui ansamblu de cunoştinţe, priceperi, deprinderi, care-i vor asigura asimilarea în continuare a culturii ( priceperi şi deprinderi de calcul, limbaj matematic).
Pentru a ajunge la formarea deprinderilor intelectuale temeinice este nevoie de mult exerciţiu, de mult antrenament. Observ adesea o supărătoare uniformizare a exerciţiilor. Exerciţiile stereotipice obosesc şi plictisesc copiii, unii chiar se îndepărtează de matematică, nu pentru că înţelegerea ei ar depăşi posibilităţile lor intelectuale, ci pentru că sunt lăsaţi să o considere dificilă.
Jocul didactic poate aduce varietate în exerciţiul matematic, poate înviora lecţia şi , ca urmare, drumul spre formarea deprinderilor este mai sigur şi mai plăcut.
În perspectiva învăţării permanente, a învăţa nu mai poate însemna a asimila un set de informaţii, oricât de importante ar fi acestea la un moment dat sau într-un context dat . Învăţarea devine un proces de construcţie , de experimentare. Acest proces necesită, ca o premisă obligatorie, asigurarea unui exerciţiu didactic adecvat, a unui univers în care copilului să-i fie recunoscut dreptul de a face propriile experienţe, de a încerca propriile idei, de a greşi, de a avea propriul ritm, propriile preferinţe şi antipatii.
Predarea de informaţii ori deprinderi nu mai poate reprezenta centrul activităţii didactice. Copilul însăşi, cu propriile experienţe, idei şi rătăciri, trebuie să ocupe acest loc. Învăţătorul nu mai poate fi pur şi simplu o pâlnie prin care informaţiile acumulate în cultură se scurg mai departe spre copil.
Inversarea relaţiei dintre informare şi formare poate fi realizată eficient prin predarea de capacităţi ale intelectului uman.
Formarea intelectuală presupune :
- elaborarea unor capacităţi intelectuale de natură instrumentală (dezvoltarea limbajului, învăţarea citit-scrisului, învăţarea operaţiilor cu numere, formarea priceperilor şi deprinderilor de calcul );
- formarea unor capacităţi intelectuale operaţionale şi funcţionale ( spiritul de observaţie , gândirea, creativitatea, capacitatea de a depune efort );
- familiarizarea cu procedeele elementare de lucru specifice muncii intelectuale;
- constituirea unei motivaţii adecvate a învăţării.

Matematica şcolară modernă este investită cu bogate valenţe formative.
Transferul noţiunilor matematice se realizează nu prin simpla transmitere a acestora de la învăţător către elevi, ci prin îndelungate , dar dirijate procese de căutare şi descoperire a lor de către elevi. De aici caracterul dinamic, activ şi relativ dificil al învăţării matematicii.
Enunţurile matematice nu se învaţă pur şi simplu, ci se receptează, se înţeleg , se integrează, se îmbogăţesc numai pe măsură ce elevul operează cu ele. Efortul intelectual ce se desfăşoară în activitatea matematică este un continuu antrenament care are drept efecte dezvoltarea intelectuală a elevilor.
Învăţarea este un proces activ care este cu atât mai valoros cu cât se realizează prin efort propriu şi cu mijloace şi tehnici cât mai productive.
Jocul didactic matematic conferă copilului posibilitatea de a sesiza în fenomene şi acţiuni nu numai însuşirile exterioare, ci şi ceea ce este mai puţin vizibil, mai puţin evident , dar mai semnificativ dintr-un anumit punct de vedere – dezvoltă, într-un cuvânt, spiritul de observaţie.
Dezvoltarea capacităţilor operaţionale ( a gândirii ca ansamblu de operaţii formale, joc de operaţii vii şi active ) este un proces deosebit de complex.
a) Jocurile pentru dezvoltarea capacităţii de analiză, prin sarcinile pe care le pun în faţa elevilor, cer în mod evident efectuarea acestei operaţii, cu toate că multe dintre ele antrenează implicit şi o comparaţie între imaginea pe care o vede copilul ( percepţia ) şi cea pe care o are el despre obiectele asemănătoare ( reprezentări ale memoriei ). Aceasta din urmă operaţie rămâne pe plan secundar.
Jocurile pot cere o analiză mai sumativă sau mai amănunţită, mai simplă sau mai complexă. Dificultatea sarcinilor este în funcţie de vârsta copilului şi de dezvoltarea intelectuală.
Lecţia, având ca temă diferenţa mulţimilor, nu poate fi predată fără cunoaşterea de către elevi a negaţiei logice care trebuie să-i ducă în mod natural la formarea mulţimilor complementare mulţimii date. Prin Jocul negaţiei se urmăreşte să se nască la elevi ideea negaţiei logice şi acest lucru se poate realiza numai printr-o analiză amănunţită a tuturor atributelor pe care nu le are o piesă oarecare din trusa de figuri logice .
Jocuri care dezvoltă capacitatea de analiză sunt şi cele din categoria Completează şirul. Ele pot fi efectuate progresiv la toate nivelurile de învăţământ. Sarcina jocului este ca toţi copii de grupe diferite să deducă regula după care se obţine un termen al şirului folosind termenul precedent, analizând termenii scrişi pe tablă.
b) Jocurile pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză presupun efectuarea prealabilă a unei analize şi de aceea necesită dezvoltarea acestei operaţii. Exerciţiile de sinteză se introduc după efectuarea exerciţiilor de analiză.
Din această grupă putem aminti jocurile numerice predate în cadrul operaţiilor cu numere. Ele prezintă marele avantaj că pot fi dezvoltate în exerciţii variate ţinând seama de gradul lor de dificultate. Ele cer fantezie , capacitatea de a coordona şi a realiza diferite sinteze ale operaţiilor cu numere.
Scopul acestor jocuri este de a-l face pe elev să se gândească la modalităţi cât mai variate prin care o propoziţie deschisă ( sau o propoziţie cu variabile ) poate fi transformată în propoziţie adevărată.
c) Jocurile didactice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii
În aceste jocuri, între operaţia de comparare şi operaţiile de analiză şi sinteză există o strânsă legătură. Pe măsură ce capacitatea de operare analitico-sintetică se dezvoltă , se creează şi premise pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii cât mai complete şi mai corecte.
În jocul logic Jocul cu 48 de piese scopul propus este gruparea pieselor luându-se în considerare cele patru atribute, fiecare având câte două variabile :
de exemplu dacă admitem că perechea model a fost alcătuită dintr-un pătrat mic, roşu şi gros şi un pătrat mare, roşu şi subţire, observăm că piesele de mai sus se diferenţiază prin mărime şi grosime, având identice forma şi culoarea. În acelaşi mod se constituie şi celelalte perechi. Astfel, discului mare, albastru şi subţire trebuie să-i atribuim tot un disc, însă mic , albastru şi gros.
În timpul desfăşurării se compară calitativ cele două şiruri constituite, cerându-se să se stabilească în care şir sunt mai multe piese. În final se observă că piesele au constituit perechi şi nu au rămas piese izolate , deci pe fiecare şir sunt tot atâtea piese.
Dintre jocurile numerice ce dezvoltă capacitatea de a efectua comparaţii putem aminti jocurile pentru recunoaşterea semnelor de relaţie <,> sau =. Exemplu :
Jocul ,,Găseşte numere potrivite !’’ .
d) Jocurile didactice pentru dezvoltarea capacităţii copiilor de a efectua abstractizări şi generalizări se organizează când deja se pot face analize , sinteze, comparaţii.
Exemple :
Cine ştie răspunsul cu sarcina didactică de a rezolva unele exerciţii de compunere a numerelor naturale în limitele 1 – 10, având regula jocului de a formula exerciţii de adunare şi scădere cu 1 şi 2 , al căror rezultat să fie egal cu numărul dat de conducătorul jocului într-un timp limitat ?
e) Jocurile didactice pentru dezvoltarea perspicacităţii cuprind sarcini cu un grad mare de dificultate. Pentru rezolvarea lor este necesar un bagaj de cunoştinţe temeinice şi o capacitate de efectuare a operaţiilor gândirii şi a gândirii logice.

Tematica variată a jocurilor se constituie ca un instrument cu multiple influenţe ce vizează dezvoltarea gândirii logice şi tehnice , a memoriei, atenţiei, imaginaţiei, creativităţii.
Jocul matematic facilitează şi stimulează dezvoltarea gândirii matematice , a deprinderilor de calcul mintal şi scris, a capacităţii de a emite judecăţi şi raţionamente.
Fiecare joc prezintă copilului cerinţe inedite şi îi oferă posibilitatea ca , prin analiza datelor, să se orienteze selectiv şi să descopere modalităţile cele mai rapide şi mai concrete de rezolvare .
Jocul reprezintă , pe planul activităţii intelectuale, momente de efort concentrat la care participă, influenţându-se reciproc , majoritatea factorilor psihici ce concură la realizarea procesului de cunoaştere şi învăţare .