ROLUL ŞI IMPORTANŢA STUDIERII ARTEI PLASTICE ÎN ÎNVĂŢĂMĂNTUL PREŞCOLAR

ROLUL ŞI IMPORTANŢA STUDIERII ARTEI PLASTICE ÎN ÎNVĂŢĂMĂNTUL
PREŞCOLAR

Prof.înv.preşc. Prof.inv.primar prescolar
Trăistaru Maria
Liceul Tehnologic Petre Ionescu Muscel
Loc. Domnesti
Jud.Arges
"Copiii : ei dansează inainte să afle că exista muzica pe lumea asta."
William Stafford

Copilul prin structura lui, este un foarte bun receptor, dotat cu sensibilitate şi discernământ pentru diferite valori. Viziunea lui, acest potenţial activ si specific trebuie exploatat. Copilul trebuie format să gândească vizual. Intensificarea antrenamentului de educaţie vizuală a copilului sub o îndrumare corectă îl ajută să-şi îmbogăţească percepţia vizuală.
De-a lungul timpului, omul a găsit modalitaţi variate de exprimare a trăirilor, sentimentelor şi aspiraţiilor sale prin gesturi, mimică, desen, muzică şi cuvânt.
La început, la varsta preşcolară copiii se exprimă mai greoi verbal, alegând varianta exprimării grafice. Prin activităţi instructiv-educative structurate, copilul ajunge să se exprime corect gramatical si cursiv, iar din punct de vedere plastic să se exprime prin desen, pictură şi modelaj. Această ultimă varianta de exprimare este utilizată mai des de către copiii mai emotivi, care se refugiază în lumea culorilor.
Activităţile artistico-plastice exercită o influenţă multilaterală asupra copiilor, ajutându-i să dobândească priceperi si deprinderi elementare de a reda în imagini artistice realitatea, de a îmbina linii, forme, culori, le cultivă gustul estetic, dragostea pentru frumos, pentru artă.
Procedeele folosite în activităţile de educaţie artistico-plastcă sunt diverse: fluidizare, fuzionare, justapunere, transparenţă, modulare, modelare, iar modalităţile de exprimare trebuie să ţină seama de interdependenţa plastică a elementelor de limbaj plastic, semnificaţia culorilor în conţinutul exprimării, de ritmul, echilibrul şi armonia lucrărilor exprimate plastic.
Tehnicile şi procedeele se folosesc gradat, eşalonat pe teme ţinând cont de particularităţile de vârstă şi individuale.
“Metoda adevărată cere să se procedeze întotdeauna în ordine, ca toate cele precedente să fie trepte către cele următoare, şi toate cele următoare să adauge vigoare celor precedente” J.A.Comenius
Fiecare tehnică de pictură presupune materiale diferite şi altfel de modalităţi şi mijloace de realizare.
Dactilopictura este o tehnică simplă dar foarte importantă, folosită de la grupa mică cu rol în dezvoltarea abilităţii degetelor mâinii.
Preşcolarii transpun în culoare bogăţia de informaţii de care dispune şi cu care operează, dau libertate memoriei cromatice şi figurative. De asemenea cei mici învaţă cum să folosească degetul arătător în decorarea unor obiecte familiare lui. Până se obişnuiesc cu pensulele, încearcă pastilele de culoare frumos colorate cu degetul arătător, înmuindu-l mai întâi în apă apoi atingându-l uşor de culoare.
În momentul când degetul atinge foaia, se apasă uşor fără a-l mişca apoi se ridică repede şi operaţiunea se repetă. În felul acesta desenul va ieşi curat, fără pete sau urme.
Surpriza este abia când amprenta colorată de pe deget ramâne pe foaia de hârtie (albă sau colorată) realizând astfel teme diverse: Globuleţe pentru brad, Picături de apă, Flori, Mingea cu buline,, Fulgi de zăpadă,Baloane mici, Bluza păpuşii, Căciuliţa cu buline, etc.
Această tehnică este foarte plăcută şi îndrăgită de toate grupele de vârstă, în special de grupa mică şi se poate combina cu success cu alte tehnici.
Diversitatea materialelor cu care îi pun în contact pe copii contribuie în mod activ la îmbogăţirea cunoştinţelor, le stimulează interesul, le dezvoltă gustul pentru frumos, armonie, compoziţii, simetrie, ordine şi acurateţe. Astfel, căutând să îmbogăţesc gama posibilităţilor de decorare a unor suprafeţe, cu elemente decorative obţinute prin diferite tehnici am folosit ustensile de lucru, obiecte şi materiale variate şi simple, ca de exemplu: ştampile din cartofi, din plută, din gumă de şters, pieptene, perii de dinţi, tampoane, şabloane decupate şi chiar amprenta degetelor sau palmelor.
Odată cu predarea unei tehnici noi am familiarizat copiii cu materialele cu care vor lucra, dobândind noi cunoştinţe despre acestea, despre însuşirile lor, modul de folosire, de aplicare a culorilor. Familiarizarea copiilor cu materialele noi pe care le-am introdus odată cu predarea unei noi tehnici de lucru am realizat-o prin jocuri-exerciţii de forma “hai să ne jucăm cu …..”, “spune ce ai obţinut din......”.
În tematica propusă pentru tehnica ştampilelor, aplicată la grupa mijlocie am ţinut seama de nivelul de cunoştinţe al copiilor, de particularităţile de vârstă şi individuale ale acestora. Pentru aplicarea acestei tehnici am confecţionat ştampile pe care am desenat diferite modele: brazi, case, pomi, oameni de zăpadă, flori, nori, frunze, şi altele. Ştampilele realizate din gume de şters s-au dovedit a avea o durabilitate mai mare decât altele. Hârtia suport pe care a fost aplicată ştampila a fost albă sau colorată. Pentru colorarea fondului şi a ştampilelor am folosit acuarelă, tempera sau guaşe.
Aplicarea ştampilei se face astfel: cu ajutorul pensulei şi a acuarelelor se pictează forma de pe ştampilă, folosind culorile potrivite. După aceea această formă se aşează pe foaia albă sau colorată, apăsându-se uşor. Apoi se ridică ştampila observându-se rezultatul obţinut. Aşezarea ştampilei se face de la stânga la dreapta, şi de sus în jos, încât să nu ne murdărim şi nici să ştergem sau să întinăm culoarea aplicată anterior.
În continuare voi prezenta aplicarea ştampilei în activitatea “Ambalaj pentru darul mamei”, activitate ce a avut ca scop formarea de priceperi şi deprinderi de a aplica ştampila şi de a realiza un ambalaj cât mai frumos pentru darul mamei. Pentru realizarea unor ambalaje cât mai variate am folosit ştampile cu diferite modele. Aplicarea acestora am facut-o pe hârtia anterior colorată în cadrul jocurilor şi activităţilor alese. După analizarea modelului meu, a urmat explicaţia şi demonstraţia tehnicii de lucru. În timpul executării temei am observat cum copiii aplică alternativ ştampilele urmărind să armonizeze culorile cu fondul hârtiei de ambalaj. Mulţi copii au realizat “ambalajul” întocmai ca modelul meu. Alţii, fiindcă observasem diferite modele de ambalaj au aplicat ştampilele după plăcerea şi dorinţa lor, astfel: au format grupuri de câte 2 sau 3 flori, sau le-au dispus alternativ, variind culorile, sau numai forma. Ţinând seamă de tema pe care o aveau de realizat, copiii s-au străduit să realizeze o lucrare cât mai frumoasă.
La vârsta preşcolară spiritul de imitaţie este specific. Metoda exerciţiului, constând în repetarea conştientă a unei tehnici, urmăreşte formarea deprinderilor practice de lucru, acesta fiind şi scopul activităţilor artistico-plastice “nici un elev nu va învăţa să deseneze privind la profesor” spunea Ioan Cerghit.
Exersând în cadrul activităţilor plastice comune, cât şi în jocurile şi activităţile comune alese copiii şi-au consolidat deprinderea formată, şi-au dezvoltat imaginaţia creatoare, realizând şi alte modele. Dacă la început au realizat numai modele decorative, folosind ştampile, apoi au realizat peisaje deosebite.
Iată un procedeu aplicat în care am îmbinat 2 tehnici. Am împărţit foaia de hârtie în 2, partea de sus am colorat-o cu o culoare mai închisă, iar cea de jos cu aceeaşi culoare mai deschisă. Apoi am aplicat ştampile (case, pomi, brazi, flori), obţinând acelaşi peisaj în 2 nuanţe(mai aproape şi mai departe). Fiecare procedeu eficient sporeşte valoarea metodei în care se integrează, dar e posibil ca şi fiecare procedeu lipsit de eficienţă să aducă prejudicii acesteia, contribuind la deprecierea ei.
În temele “Pădurea de brazi” sau “peisaj de iarnă” strădania copiilor s-a concretizat în cele mai reuşite lucrări. Aplicând această tehnică am observat că preşcolarii îşi educă voinţa în scopul realizării celor mai deosebite şi corecte lucrări, căci posibilităţile acestora de a-şi reprezenta scopul şi de a-şi mobiliza forţele în vederea realizării lui sunt destul de dezvoltate.
În concluzie, aplicarea ştampilei dezvoltă atenţia, fantezia copiilor, îmbogăţeşte şi consolidează cunoştinţele despre mediul înconjurător, clarifică unele lucruri înţelese greşit. Lucrările realizate indică evoluţia intelectuală a copilului, ele pot fii socotite o oglindă fidelă a stadiului intelectual în care se găseşte copilul.
Subliniind rolul pe care îl au activităţile plastice, menţionez că desenul copilului reprezintă un joc plăcut, o activitate agreabilă, care dirijată cu mult tact are consecinţe dintre cele mai favorabile pentru dezvoltarea sa ulterioară.
În concluzie, afirmaţia lui Jean Jacques Rousseau este cât se poate de pertinentă: ,,Copilul să nu ştie nimic pentru că i-ai spus, ci pentru că a înţeles el însuşi, să nu înveţe ştiinţa, ci să o descopere”.

Bibliografie:
Cerghit Ioan- Metode de învăţământ, editura Didactică şi pedagogică Bucureşti 1980
Constantin Paul- Culoare, artă, ambient, editura Meridiane Bucureşti 1979
Mureşan Pavel- Culoarea în viaţa noastră, editura Ceres Bucureşti 1988
Şuşală Ion- Culoarea cea de toate zilele, editura Albatros Bucureşti 1982