Rolul studierii literaturii române în gimnaziu şi liceu

În orele prevăzute de programă, pentru compuneri şi exerciţii de cultivare a limbii literare, accentul cade pe însuşirea limbii române ca instrument de comunicare, pe aplicarea în practică a nor¬melor exprimării orale şi scrise. Se ştie că mesajul transmis prin limbaj reprezintă, pe de o parte, aspectul oficial şi normativ al limbii, iar pe de altă parte, este expresia individului, a particularului. Subordonarea la stilurile funcţionale ale limbii şi la normele ei gramaticale şi lexicale aduce comunicării corectitudine, precizie şi claritate.
În şcoală, în învăţământul gimnazial sau liceal programa de învăţământ fixează sarcini concrete în legătură cu studiul limbii române. Acestea sunt:
- înarmarea elevilor cu temeinice cunoştinţe de limba română.
Studiul morfologiei şi sintaxei orientează pe elevi către cunoaşterea legilor interne specifice limbii noastre. El are menirea să dea elevilor cunoştinţe teoretice necesare privitoare la flexiunea limbii române, la modul de combinare a cuvintelor în propoziţii şi fraze, la topica diverselor elemente sintactice. Trebuie rezolvată problema spinoasă a ortografiei elevilor.
Prin introducerea în programa analitică la clasa VIII-a a problemei formării limbii române, elevii capătă cunoştinţe despre originea limbii române, despre caracterul ei romanic, despre ramificaţiile ei teritoriale, despre numeroasele influente exercitate asupra ei.
Cunoştinţele de limbă ale elevilor trebuie să-i facă pe aceştia să-şi pună probleme de exprimare şi să cunoască modul de rezolvare corectă a lor, să înlăture practica vorbirii „la întâmplare”, şablonardă, lipsită de relief, „limbă de lemn”.
Elevii trebuie deprinşi să-şi rânduiască ideile în chip logic, să organizeze exprimarea lor în funcţie de normele gramaticale, să folosească toate resursele de care dispune limba noastră. La sfârşitul perioadei de şcolaritate, vorbirea lor trebuie să fie bogată în conţinut, logic închegată, corect construită, să aibă preciziune şi concentrarea necesară, să fie, în acelaşi timp, nuanţată şi expresivă.
Studiul limbii române poate şi trebuie să contribuie la o creştere spirituală a elevilor, la declanşarea energiei lor spirituale.
Studiul limbii române, însuşirea limbii române este o înaltă îndatorire pentru că fiind limba naţională, limba de stat, limba întregului popor este instrumentul care îi ajută pe cetăţenii patriei noastre să exprime prin vorbire sau în scris, idei, cunoştinţe, sentimente şi să stabilească între ei relaţii multiple. Este condiţia de bază în realizarea scopului fundamental al şcolii secolului XXI. Procesul instructiv-educativ exercită o acţiune de dezvoltare a gândirii, de îmbogăţire a minţii elevilor cu noi cunoştinţe.
Pestriţu Gabriela – profesor de Limba şi literatura română
Şcoala Gimnazială nr. 2, Modelu, jud. Călăraşi
Bibliografie:
Bunescu, Gheorghe. Şcoala şi valorile morale, Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică , 1989. Cojocariu, Mihaela-Venera. Educaţie pentru schimbare şi creativitate Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică , 2003
Cucoş, Constantin. Psihopedagogie. Iaşi: Editura Polirom, 2008.