Rolul unui asistent social în şcoală

Scopul fundamental al serviciilor de asistenţa socialã în şcoală se subordonează finalităţilor educaţiei, urmărind să creeze condiţiile necesare pentru ca elevii să-şi satisfacă trebuinţele educative de bază, să-şi dezvolte capacitatea de adaptare la schimbare şi să fie pregătiţi să-şi asume responsabilitatea pentru propria conduită ( Neamţu Cristina, p. 831).
În Manualul Asistentului social şcolar, Practici în Minnesota , aflăm că asistentul social este legătura dintre casă, şcoală, comunitate şi societate.
Tot din acest manual, aflăm că serviciile prestate în şcoală de către un asistent social sunt foarte complexe:
individuale: prezenţa elevilor la clasă, plan de intervenţie comportamentală, modificarea comportamentului, consiliere individuală, prevenţia sinuciderii;
grupă: prezentări la clasă pe diferite teme de interes social, consiliere de grup, consiliere prinvind cariera;
şcoală: prevenţia bullyinului, interveţii de criză, rezolvarea conflictelor, despre disciplină, prevenirea abandonului, intervizarea, menţinerea climatului pozitiv in şcoală, prevenirea violenţei;
familie: conferinţe pe diferite teme de parenting, consultaţii, programe pentru suportul familiei, servicii pentru familiile defavorizate şi pentru imigranţi;
comunitate: serviciile de ocrotire a copilului, bunăstarea copilului, justiţia juvenilă.
În sprijinul lor vor acţiona serviciile sociale asigurate de specialiştii nou-sosiţi în şcoală (asistenţii sociali), prevenind apariţia efectelor de marginalizare socială a copilului, asigurând astfel accesul la o educaţie de calitate. Prin complementaritate, şcoala va lua măsuri de prevenţie faţă de o serie de fenomene deviante care au luat amploare deosebită în ultimii ani: violenţa asupra copiilor, dar şi asupra cadrelor didactice, abandonul copiilor rămaşi singuri acasă, dependenţa de droguri, de alcool, de tutun, de jocurile pe calculator sau pe comunicarea fără noimă prin canalele internetului ( Nistor Gherghiţa, p. 246).
De ce asistența socială în școală?
Școala este spațiul în care ne formăm. Școala este spațiul în care, diferite persoane interacționează. Școala este spațiul în care de cele mai multe ori, frustrările și neajunsurile elevilor devine spațiu de exprimare. Majoritatea elevilor vin la școală ca să se facă auziți, sa fie importanți și să fie iubiți.
Atunci când omul vine pe lume, în cele mai multe cazuri, familia este cel care se ocupa de îngrijirea și dezvoltarea lui. Mai târziu, omul are dreptul la educație. Urmeaza o grădinița, școală, facultate etc. Dar, odată, începută educația asistată de profesioniști apar și acele backgrounduri familiare : violența domestică, unul sau ambii părinți plecati la munca în strainătate, divorțul părinților care influențează într-o mică sau mare măsură parcursul școlar al elevului.
Educația oferită în mediul școlar de cele mai multe ori are un parcurs de succes al elevului dacă este implicată și familia. Educația este oferită atât de școală cât și de familie, cele două instituții având rezultate de succes dacă colaborează.
Studiu de caz: Ora de Asistenţă Socială
Scopul acestei ore propuse de AsProAs este de a familiariza elevii cu serviciile și rețeaua de asistență socială.
Pentru început, elevii au fost întrebați dacă au auzit de asistența socială ( unde? când?). Au mai fost întrebați dacă au benefeciat de servicii de asistență socială, atât ei, cât și familiile lor sau apropiații pe care ei îi cunosc. Din 75 de elevi, doar 10 au auzit, restul, au spus că ei nu au nevoie, că nu au nici o problemă. Le-aa explicat elevilor că vulnerabili suntem cu toții, iar ei beneficiază de un serviciu social, acela fiind alocația socială pe care ei o primesc în fiecare lună. După ce s-a stabilit cine sunt beneficiarii serviciilor sociale și ce sunt serviciile sociale, am trecut la “construirea” unei rețele sociale.
Elevii, așezați în cerc, primesc un ghem de ață. Un elev, ține capătul de ață, ghemul îl aruncă la un coleg, punându-i o întrebare pentru a se cunoaște mai bine. Elevul, căruia îi este aruncat ghemul, îl prinde, ține capătul, răspunde la “provocarea” colegului, după care îl aruncă mai departe, urmând același principiu. Astfel, se formeaza o pânză de păianjen, care este rețeaua noastră socială, în care toți suntem conectați, unii cu ceilalți. Câțiva elevi sunt rugați să renunțe la partea lor de ață. Astfel, se creează “o ruptură” în viața aceluia care este mai slab, mai vulnerabil. Acum, în acest moment ale acestei “slăbiciuni” intervine profesionalismul asistentului social. “Îl ajută” pe cel vulnerabil să revină la starea pe care o avea dinainte, intervenind pentru “a-l readuce pe drumul cel bun”.
Aproape de sfârșitul orei, elevii au avut descoperit curioşi de ceea ce înseamnă ajutorul şi acţiunile mele de voluntariat în cadrul şcolii.
Bibliografie:
Buzducea, D, 2013, Copii și tinerii în diverse situații de vulnerabilitate, Economia socială a grupurilor vulnerabile ( coord Doru Buzducea), Polirom, Iași;
Coman, Stela, Sandu, A, Cojocaru, Ș (coord), 2003, Acțiune socială prin strategii educaționale, Lumen, Iași;
Cojocaru Ș, 2005, Vulnerabilitatea şi tipuri de populaţii vulnerabile, Metode apreciative in asistenţă socială, Polirom, Iaşi;
Cozărnescu Mihaela, 2010, Copilăria: o abordare sociopedagogică, Asistenţa socială a grupurilor de risc ( coord Doru Buzducea), Polirom, Iaşi;
Goian, C, 2004, Deprinderi în asistență socială, Institutul European, Iași;
Neamţu Cristina, 2003, Aspecte ale asistentei sociale în şcoală, Tratat de asistenţă socială ( coord George Neamţu), Polirom, Iaşi.