Sa combatem absenteismul si violenta!

“SĂ COMBATEM ABSENTEISMUL ŞI VIOLENŢA”

Învăţător, Răduţ Diana-Florenţa
Şcoala Gimnazială Brastavăţu
Localitatea Brastavăţu
Judeţul Olt

În sistemul educaţional, libertatea individuală este greşit înţeleasă atât de către elevi, cât şi de către profesori şi părinţi şi nu a avut ca efect micşorarea gradului de violenţă în şcoală, ci dimpotrivă pe fondul acestei libertăţi greşit înţeleasă şi exprimată, şcoala poate reprezenta o sursă a unor forme de violenţă.
Dacă anterior violenţa şcolară nu se manifesta decât ocazional, între elevi sau dinspre cadrul didactic spre elev, acum remarcăm o violenţa sporită de la an la an atât între elevi cât nu rareori dinspre elevi spre cadrele didactice.
Pentru a putea preîntâmpina şi dezarma un comportament violent în şcoala trebuie mai întâi să clarificăm şi să înţelegem conceptul de violenţă, să aflăm cauzele acesteia şi în final să fie concepute măsurile de combatere şi prevenire.
Spre deosebire de agresivitate -care reprezintă potenţialitatea ce permite dirijarea acţiunii şi ţine de gândire şi analiza fiind intrinsecă-, violenţa este acţiunea în sine, dezorganizarea brutală a personalităţii sau colectivităţii si afectează atât individul, cât şi mediul în care acesta se manifestă. Violenţa nu este ereditară, dar este contagioasă….
Astfel, întâlnim mai multe tipuri de violenţa în mediul şcolar:
• Violenţa fizică, concretizată prin lovirea persoanelor, vătămarea fizică a acestora, deposedarea prin forţa de bunuri, etc;
• Violenţa economică(materială) ce se rasfrânge asupra obiectelor din jur, asupra mobilierului şcolar, şi a bunurilor altor persoane;
• Violenţa psihică ce are ca efect formarea complexelor de inferioritate la persoana agresată, şi se manifestă prin verbalizare, atitudini de respingere, izolare;
Printre cauzele care determină comportamentul violent în rândul şcolarilor putem argumenta următoarele:
• Încă de la vârsta preşcolara unii copii sunt martori ai violenţei domestice (fizice,psihice) şi fiind la vârsta la care îşi aleg şi imită modelul de comportament, copilul îşi va însuşi inconştient actele de violenţă ale adulţilor, le va reproduce în interacţiunea cu grădiniţa, grupul de prieteni sau şcoala, fiind convins că aceste atitudini sunt corecte si fireşti;
• Provenind din medii sociale diferite, în clasele primare şcolarii vor avea tendinţa de a-i exclude pe cei minoritari, cauzând astfel forme de violenţă;
• Un alt factor de risc în devierea comportamentului copilului spre violenţă îl constiutuie Mass-Media, prin prezentarea realităţii ca pe un fapt banal, indiferent de gravitatea faptelor expuse şi mai ales fără a accentua consecinţele acestor violenţe asupra celor ce le-au provocat. Mass-Media expune acte de violenţă (atât în programele pentru copii cât şi în filme sau ştiri) în mare parte fără să stigmatizeze aceste acte, fără a sublinia caracterul imoral al agresiunilor.
Prevenire si combatere:
• Cadrele didactice trebuie să observe comportamentul elevilor pentru a putea preveni manifestările violente ale acestora prin discuţii atât cu elevii în cauză cât şi cu familiile lor. Doar o buna colaborare a familiei cu personalul didactic va reuşi prevenirea/stoparea/îndreptare unor deviaţii comportamentale, deoarece cadrul legal nu permite şcolii luarea unor masuri extreme care să determine din partea elevului respectarea drepturilor celor din jur. Şcolii îi revine sarcina de a corija abaterile, de a defini clar diferenţa dintre moral şi imoral, deoarece copilul se va manifesta în mediul şcolar influenţat de imaginile vizualizate.
• Rolul învăţătorului este acela de a omogeniza colectivul, de a-i determina să-şi respecte colegii si cadrele didactice. Acest lucru se poate realiza prin dezbateri colective, prin intermediul povestioarelor , prin acordarea de sarcini pe echipe. Şcolarii trebuie învăţaţi ce înseamnă a trai în societate: a te înţelege reciproc, a asculta opiniile celor din jur, a exprima problemele în cuvinte nu în fapte, a lua decizii colective, şi a te supune deciziei majorităţii, a-şi controla pornirile violente.
• La nivelul clasei este indicată elaborarea unui regulament intern. Elevii sunt cei ce negociază regulile, si stabilesc sancţiunile în cazul abaterilor. Trebuie stabilite reguli simple ce pot fi lesne înţelese şi respectate.
• În condiţiile în care situaţiile de violenţă şcolară nu pot fi rezolvate în mod direct prin acţiunea efectivă şi imediată a cadrului didactic se impune formarea unei echipe
• O alta metodă de prevenire şi combatere a violenţei este elaborarea R.O.I., aducerea acestuia la cunoştinţă atât elevilor, cât şi părinţilor şi respectarea sa strictă. La înscrierea copilului în şcoală, părintele trebuie să semneze că este în acord deplin cu regulile şcolii, reguli ce pot stabili de la scăderea notei la purtare până la exmatricularea definitivă a elevului în cazul constatării unor fapte de violenţă ce ar periclita siguranţa celorlalţi.
• La nivelul şcolii se pot înfiinţa grupuri de dezbateri în care să se pună în discuţie dificultăţile muncii de formare a comportamentului prosocial al elevilor. Situaţiile problemă expuse, de unul sau mai multi profesori să fie dezbătute în cadrul grupului.
• Înfiinţarea în cadrul şcolii a unui centru de consultanţă cu părinţii şi elevii unde să se poată depista, mediatiza, şi dezbate acte de violenţă şcolară.
A elabora strategii, proiecte de prevenire a violenţei şcolare implică a ţine cont de toţi factorii (temperamentali, sociali, familiali) care pot determina comportamentul violent al copilului. Şcoala are un rol important în prevenirea violenţei şi asta nu numai în condiţiile în care sursele agresivităţii sunt în mediul şcolar ,ci şi în situaţia în care sursele se afla în exteriorul graniţelor şcolii.
Absenteismul este o problemă socială caracterizată prin conduită evazionistă, cronică,
care reflectă atitudinea structurată a lipsei de interes, motivaţie, încredere în educaţia şcolară.
Fuga de la ore este o problemă predominant emoţională (conduită de tip evazionist, oformă de evadare fizică şi psihologică din situaţia percepută ca traumatizantă).
Absenteismul poate fi o formă de manifestare a devianţei şcolare (semnal tardiv al
existenţei unor probleme).
Poate semnala şi reducerea ataşamentului şi a integrării, identificare scăzută cu obiectivele şi aspiraţiile grupului de elevi.
Studiile de specialitate indică următoarele tipuri de absenteism:
-absenteism selectiv (fuga de la şcoală este frecventă la o singură disciplină sau doar la câteva discipline) ;
-absenteism generalizat (fuga de la şcoală este frecventă şi generalizată, prefigurează abandonul şcolar);
-căutarea singurătăţii (reacţie la tensiunea puternică intra- sau interpersonală);
-dorinţa de a fi cu partenerul (la adolescenţi);
-dorinţa de apartenenţă la grup (,,ritualuri de iniţiere’’);
-atitudine defensivă faţă de autoritatea unui sistem.
Semnificaţiile psihosociale ale fugii de la şcoală sunt funcţia de separare sau de individualizare, mai ales la adolescenţi.
Pentru a putea lua măsurile optime de prevenire a absenteismului, care este de altfel primul pas spre abandonul şcolar este necesară cunoaşterea cauzelor care pot genera în rândul elevilor acest fenomen:
Cauze care ţin de personalitatea şi starea de sănătate a elevului: motivaţie şcolară scăzută, lipsă de interes, încredere scăzută în educaţia şcolară, oboseală, anxietate, autoeficacitate scăzută, imagine de sine deteriorată, sentimente de inferioritate, abilităţi sociale reduse, pasivitate; refuzul de a adera la o alegere făcută de alţii (reacţie la presiunea exercitată de dorinţele adulţilor)
Cauze care ţin de familie, condiţiile socio-economice ale familie: sărăcia, stil parental indiferent, neglijent, familii dizarmonice, părinţi foarte ocupaţi sau plecaţi în străinătate
Cauze care ţin de contextul şcolar specific (inclusiv relaţia profesor-elev): presiunea grupului, supraîncărcarea şcolară, comunicarea defectuasă elev-profesor (ironizarea, umilirea elevului) evaluarea subiectivă, frica de evaluare, conflict cu colegii, practici educative percepute de elevi ca fiind nedrepte, frustrante, incompatibilitate între aspiraţiile, trebuinţele de învăţare şi oferta educaţională a şcolii; formă de apărare –
împotriva disciplinei excesiv de rigidă şi severă, politici proabsenteiste ale şcolii la elevii din clasele terminale foarte importantă este şi variabila vârstă.
La elevii noştri fuga de la ore este rezultatul unei opţiuni (proces de deliberare, luare a deciziei); cauzele pot fi: frica de evaluare, de eşec, fobia / anxietatea socială (frecventă în perioada adolescenţei, manifestată prin anxietate faţă de situaţia de a fi observat de colegi, teama de a vorbi în public, teama de a interacţiona cu persoane de sex opus, teama de critică, stimă de sine scăzută), teama de pedeapsă, teama de pierdere a statutului în grup
În cazul în care situaţia absenteismului scapă de sub control şi se profilează riscul de abandon şcolar se impune întregului corp profesoral luarea următoarelor măsuri în scopul prevenirii abandonului şcolar.

BIBLIOGRAFIE:

•Antonesei, Paideia. Fundamentele culturale ale educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 1996,
•Charbonnel, N., Pour une critique de la raison educative, Peter Lang, Berna,1998
•Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi,1996
•Dewey, J., Democraţie şi educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1972
•Hameline, D., în Dicţionar de psihologie, p.270, Editura Humanitas, Bucureşti,1999
•Kant, I., Tratat de pedagogie. Religia în limitele raţiunii, Editura Agora, Iaşi,1992