SOLUȚII ȘI OPORTUNITĂȚI PENTRU COPIII CU PĂRINȚII PLECAȚI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE

SOLUȚII ȘI OPORTUNITĂȚI PENTRU COPIII CU PĂRINȚII
PLECAȚI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE

Prof. înv.primar IUGA Maria-Liliana
Şcoala Gimnazială Pârteştii de Sus, Cacica-jud. Suceava

Este o problemă foarte delicată care afectează evoluţia şi drumul unui copil spre propria devenire, care de cele mai multe ori are o pantă descendentă. Rămaşi singuri, copiii îşi croiesc drumul după propriile lor gânduri şi idei, în general cu o conduită afectată, datorită lipsei controlului din partea unui părinte sau neimplicarea celor ce ar trebui să se ocupe de ei, ajungând să ignore chiar şi reguli simple de politeţe, considerându-le absurde şi ipocrite.
Rezultatele obţinute într-un studiu efectuat confirmă ipoteza de la care s-a pornit, aceea a corelaţiei între plecarea părinţilor la muncă în străinătate şi nivelul crescut al agresivităţii elevilor rămaşi în grija rudelor, în special a bunicilor.
Elevii care petrec mai mult timp cu familia au nivel mai redus de agresivitate, lucru care este de dorit să fie luat în calcul de către părinţi şi cadre didactice pentru diminuarea agresivităţii din mediul şcolar.
Dacă vrem ca violenţa să dispară din şcoli trebuie să fim proactivi în deciziile noastre şi să analizăm originile problemei. Violenţa poate fi prevenită în şcoli când copii nu sunt predispuşi numeroşilor factori de risc. Cercetările indică faptul că, modelele de comportament antisocial care apar precoce la copii constituie un enorm factor de risc cu rezultate negative pe termen lung.
Sunt necesare instrumente valide de identificare a copiilor care prezintă risc la vârste foarte fragede, urmate de o reorientare de pe aceste trasee distructive fără a ignora problema în speranţa că se va rezolva de la sine deoarece cu siguranţă aceasta nu va dispărea. Incidenţa va fi şi mai mare în absenţa unor intervenţii şi a unor suporturi adecvate.
Trebuie avut în vedere faptul că, înainte de a dezvolta modele de intervenţie, mai accesibile şi mai eficiente, trebuie să ne focalizăm asupra prevenţiei.
Cei care abordează agresivitatea în mediul şcolar, precum şi cei care iau decizii, trebuie să înţeleagă relaţia indistructibilă între experienţele timpurii de viaţă şi sănătatea fizică, emoţională, socială şi cognitivă.
Recomandarea societăţii civile vizează elaborarea de politici sociale care să se axeze pe construirea unei reţele de sprijin cu persoane din afara familiei (profesori, asistenţi sociali, consilieri şcolari) ce vor prelua o parte din atribuţiile părinţilor în domeniul performanţei şcolare precum motivarea şi încurajarea copilului de a învăţa, discutarea strategiilor de a învăţa sau de a-şi face temele. Acest tip de sprijin este necesar pentru copiii cu ambii părinţi plecaţi în străinătate, dar este recomandat şi pentru copiii al căror un singur părinte a emigrat, pentru a diminua din responsabilităţile şi presiunea crescută la care este supus părintele care rămane acasă. Educaţia, şcoala, au un rol covârşitor în atenuarea şi chiar eliminarea repercusiunilor nocive a părăsirii copiilor, prin implicarea acestora în activităţi adecvate, dar şi prin acordarea ajutorului necesar în acest sens.
Am făcut parte din echipa de proiect "Şcoală după şcoală" şi "A doua şansă", fapt ce mi-a permis să fiu cât mai aproape de copiii din grupul ţintă, copii ce au părinţii plecaţi la muncă în străinătate sau au o situaţie grea acasă, în familia lor. Activităţile desfăşurate împreună, întâlnirile şi discuţiile avute cu bunicii acestor copii mi-au arătat mult mai bine situaţia reală a familiilor, dificultăţile prin care trec, stările prin care trec cei mici şi nevoia pe care o au, concretizată în dorinţa de a se face înţeleşi, ascultaţi, iubiţi, apreciaţi.
Luând în considerare relaţia existentă între implicarea părinţilor în activităţile elevilor şi nivelul agresivităţii acestora, în vederea diminuării actelor agresive ale elevilor, recomand următoarele:
• Activităţi extraşcolare diverse la care să aibă acces elevii deoarece oferă un cadru propice pentru consumul energetic şi eliberarea de tensiunea intrapsihică acumulată.
• Consilierea părinţilor în vederea monitorizării şi organizării eficiente a timpului liber al copiilor. Intervenţia poate viza, prin urmare, toate cele trei componente ale procesului educaţional: elevul, cadrul didactic şi familia.
• Dezvoltarea unei strategii de mobilizare şi intervenţie la nivel local;
• Campanii de informare şi conştientizare adresate părinţilor;
• Campanii de sensibilizare la nivelul comunităţilor de români din ţările de destinaţie;
• Dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au în îngrijire copii cu ambii părinţi plecaţi;
• Extinderea reţelei de consilieri şcolari;
• Extinderea programelor de tip „Şcoală după şcoală”;
• Dezvoltarea mai multor cluburi destinate copiilor cu scopul de a oferi acestora modalităţi benefice de petrecere a timpului liber/ Campanii media de promovare a soluţiilor şi oportunităţilor pentru aceşti copii, a exemplelor pozitive.

BIBLIOGRAFIE:
1. Druţă, M., E. (2004) „Cunoaşterea elevului”, Editura Aramis, Bucureşti
2. Eliade, S., (2000) "ABC - ul consilierii elevului", Editura Hiperborea, Turda
3. Muntean A., Munteanu A. (2011) "Violenţă, traumă, rezilienţă", Editura Polirom, Iaşi