STIMULAREA ȘI DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR

Astăzi nu se mai face o separare neta între omul obișnuit și omul creator. Orice om normal poate realiza o îmbunătățire în munca sa, o mică inovație sau invenție. Pentru aceasta e nevoie de preocupare specială, de condiții favorabile dezvoltării creativității..
Cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcina importantă a școlilor. Pe lângă efortul tradițional de educare a gândirii critice, stimularea fanteziei apare si ea ca un obiectiv major. Aceasta implica schimbări importante, atât în mentalitatea profesorilor, cât și în ce privește metodele de educare și instruire.
In primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale si emotive, puternice în școala din trecut. Se cer relații destinse, democratice, între elevi si profesori, ceea ce nu înseamna a coborî statutul social al celor din urma. Modul de predare trebuie să solicite participarea, inițiativa elevilor. Metodele activ-participative sunt tot mai utilizate în școala românească. In fine, fantezia trebuie și ea apreciată corespunzător, alături de temeinicia cunoștințelor, de raționamentul riguros si spiritul critic.
Aspirația spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, să combată blocajele, iar pe de alta, să favorizeze asociația cât mai libera a ideilor, utilizând astfel la maximum resursele inconștientului.
La nivelul claselor I–IV, în structura metodelor activ-participative, alături de brainstorming, îşi găsesc cu maximă eficienţă locul,cubul, metoda celor şase pălării, chindogu, diagramele why-why, diadramele Ishikawa, jocurile didactice, care constituie o punte de legătură între joc ca tip de activitate dominantă în care este integrat copilul în perioada preşcolară, şi activitatea specifică şcolii – învaţarea.
Categoria de activităţi care oferă terenul cel mai extins pentru cultivarea creativităţii îl constituie activităţile în care se lasă elevilor independenţă deplină:
• compunerea şi rezolvarea pe căi diferite a exerciţiilor şi problemelor;
• scoaterea şi formularea ideilor principale dintr-un text;
• elaborarea compunerilor;
• confecţionarea unui obiect (la abilităţi practice);
• executarea unui desen;
• exerciţii de antrenament creativ sub formă de jocuri etc.
Toate aceste activităţi pot fi considerate forme de manifestare a însuşirilor creative ale elevilor, care se cer stimulate şi dirijate.
Copiilor le place sa asculte si sa inventeze povesti, sa joace roluri, să interactioneze printr-un joc continuu, pe care-l îmbogațesc mereu, din ce in mai mult, fiind atenți și receptivi totodată la ce descoperă la ceilalți.
Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, feluritele jocuri in aer liber sau acasă, toate au darul de a-i ajuta sa exprime emoții, gânduri, sentimente care, în aceasta maniera artistică, sunt mai accesibile a fi exteriorizate.
Câteva exerciții de stimulare a creativității: desenul liber, fără structură, pictura cu mâna dominantă dar si cu cea non-dominantă , modelajul unei povești inventate, soluțiile personale pe care copiii învață să le adapteze în funcție de situație.
Dacă un elev a descoperit prin propriile lui eforturi de observaţie, de imaginaţie şi gândire, o însuşire mai puţin vizibilă a unui obiect, a unui aspect al unui fenomen, dacă a găsit o soluţie nouă a unei probleme, ori a redactat o compunere într-un mod personal, original sub aspectul conţinutului şi al formei, toate aceste activităţi pot fi considerate forme de manifestare a însuşirilor creative ale elevilor, care se cer stimulate şi dirijate.
Creativitatea a devenit un indicator valoric în multe domenii de activitate. Ea exprimă culmea pe care o poate atinge o persoană în procesul de inovare a activităţii şi un element de progres al vieţii sociale.
Un profesor care are creativitate pedagogică este ingenios, inventiv, plin de fantezie şi cu o mare doză de spontaneitate. El descoperă mereu noi şi noi forme de lucru, noi procedee şi tehnici, modifică, adaptează, combină şi inventează, noi instrumente sau mijloace menite să sporească eficienţa muncii didactice.
Creativitatea de tip şcolar, realizată de elev în procesul de învăţământ, nu trebuie confundată cu creativitatea scriitorului, artistului, tehnicianului, unde originalitatea şi productivitatea se interpretează în sensul strict al cuvântului. Copilul de vârstă şcolară mică adoptă o atitudine creatoare atunci când, pus în faţa unei probleme (care constituie o sarcină şcolară), îi restructurează datele, descoperă calea de rezolvare, o rezolvă într-un mod personal.
La vârsta şcolară mică, elementele de originalitate, chiar şi atunci când sunt minore faţă de cele de reproducere, exprimă tendinţa de creativitate a copilului, care trebuie încurajată.
Gândirea creatoare se formează în procesul de învăţământ prin orientarea şi stilul activităţii elevilor, prin tipuri de sarcini şi exerciţii care pot constitui un antrenament al gândirii.
Pentru educarea creativităţii în activitatea instructiv-educativă sunt necesare anumite condiţii:
• fondul de cunoştinţe de care dispune elevul;
• existenţa unor deprinderi intelectuale;
• climatul educaţional care trebuie să fie favorabil creativităţii.
Creativitatea nu se poate cultiva decât într-o atmosferă de antrenare liberă a elevilor în căutări, schimb de idei, verificări. Elevii trebuie să se manifeste liber, fără teama de a greşi, de a li se face imediat aprecierea critică. În felul acesta se poate cultiva îndrăzneala, independenţa, originalitatea. Profesorului îi revine sarcina de a organiza activitatea de gândire a copilului în mod judicios şi corespunzător forţelor sale, de a-l face să aibă încredere în el.
Pedagogul român I. C. Petrescu spunea:
„Creator e oricine în meseria sau ocupaţia sa, dacă nu se mulţumeşte să săvârşească în chip mecanic ceea ce a apucat din moşi-strămoşi, ci caută şi el să adauge locului unde şade, lucrării ce făureşte, ceva din personalitatea sa”.
Procesul de stimulare a creativităţii şi originalităţii se desfăşoară gradat, cu paşi mici şi cu multă răbdare şi dăruire din partea învăţătorului. Bun cunoscător al fiecărui şcolar, profesorul poate şi trebuie să-şi atragă prin lecţii-joc toţi elevii şi să le faciliteze asimilarea treptată a realului. Jocurile creative sunt un izvor nesecat, iar aplicarea lor implică întreaga personalitate a copilului. Activitatea desfăşurată cu elevii în procesul de învăţământ oferă bogate şi diverse prilejuri de cultivare a creativităţii. Exerciţiile de antrenament creativ le-am conceput şi sub forma jocurilor, a exerciţiilor captivante, a unor activităţi aparent uşoare, dar atractive, antrenante, care să pună în funcţiune toate forţele lor intelectuale.
Blocajele creativității
Pentru stimularea creativitaății trebuie să cunoaștem și să combatem anumite piedici în calea manifestării imaginatiei, creativității.
Blocajele culturare. Conformistul este unul din ele: dorința oamenilor că toți cetățenii să gândescă și să se poarte la fel. Cei cu idei sau comportări neobișnuite sunt priviți cu suspiciune și chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare pentru asemenea persoane. Apoi, există în general o neîncredere în fantezie și o prețuire exagerată a rațiunii logice, a raționamentelor.
Blocaje metodologice sunt acelea ce rezultă din procedeele de gândire. Așa e cazul rigidității algoritmilor anteriori. Noi suntem obișnuiți să aplicăm într-o situație un anume algoritm și, deși nu păre a se potrivi, stăruim în a-l aplica, în loc să încercăm altceva. De asemenea, se observă cazuri de fixitate funcțională: folosim obiecte și uneltele potrivit funcției lor obuișnuite și nu ne vine in minte să le utilizăm altfel.
Blocaje emotive. Factorii afectivi au o influență importantă:teama de a nu greși, de a nu se face de râs, poate împiedica pe cineva să exprime și să dezvolte un punct de vedere neobișnuit. De asemenea, graba de a accepta prima idee este greșită, fiindcă rareori soluția apare de la început. Unii se descurajeaza rapid, dat fiind ca munca de creație, de inovație este dificilă și solicită eforturi de lungă durată. Și tendința exagerată de a-i întrece pe alții implică evitarea ideilor prea deosebite și dăunează procesul de creație.

Cum încurajăm creativitatea elevilor?
- prin asigurarea unui mediu care permite copilului să exploreze și să se joace fară restrangeri exagerate.
- prin adaptarea la ideile copilului, fără a încerca o structurare a ideilor lui astfel încât să se potrivescă cu cele ale adulților.
- prin acceptarea ideilor neobișnuite ale copilului, fără a judeca modul divergent în care acesta rezolvă o problemă.
- folosind modalități creative pentru rezolvarea problemelor, în special a problemelor ce apar in viața de zi cu zi.
- alocând destul timp copilului pentru explorarea tuturor posibilităților, pentru trecerea de la ideile obișnuite la idei mai originale.
- încurajand procesul, iar nu scopul.

BIBLIOGRAFIE:
Tinca Cretu- Psihologia educatiei, Editura Credis,2004
Roco M. – „Creativitatea individuală şi de grup”; Bucureşti, Editura Academiei, 1979;
Roşca Alexandru – „Creativitate”; Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1972;
Ţopa L. – „Creativitatea”; Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980
Tereza Amabile- „Creativitatea ca mod de viata”; Bucureşti, Editura Tehnica ,19