STRESUL ȘI MANAGEMENTUL STRESULUI LA COPII

STRESUL ŞI MANAGEMENTUL STRESULUI LA COPII
Prof.înv.primar Anca Darea, Suceava
De la o vârstă mult prea fragedă copiii sunt obosiţi, nervoţi, apatici. Specialiştii în domeniu trag un semnal de alarmă. Responsabili de această situaţie sunt, atât şcoala, cât şi familia. Odată cu începerea şcolii elevii se adaptează relativ bine cu noile cerinţe şi responsabilităţi din viaţa lor, dar nu toţi reuşesc să ţină pasul cu avalanşa de schimbări. Asistăm la un ritm frenetic impus vieţii copiilor. Programa şcolară este foarte incărcată, informaţiile primite depăşesc adesea vârsta lor şi multe lucruri nu sunt pe înţelesul lor, iar temele sunt copleşitor de multe. De partea cealaltă, mulţi părinţi pretind de la copiii lor performanţe şcolare, participare ca cât mai multe activităţi extraşcolare şi totuşi mereu nemulţumiţi de eforturile şi rezultatele micuţilor. Astfel, şcoala şi familia pot deveni factori de stres pentru copiii noştri, întrucât solicită reacţii de adaptare din partea lor. Evenimentele nu sunt percepute în egală măsură de către toţi. Unii reacţionează cu indiferenţă sau cu negativism, în timp ce alţii în manieră pozitivă. În funcţie de resursele pe care le au copiii de adaptare la factorii de stres vor percepe evenimentele şi schimbările din viaţa lor ca fiind negative sau ameninţătoare şi fiecare va răspunde în felul său la acestea. Un aliat în gestionarea cu succes a acestor situaţii sunt învăţătorii. „Profesorul vede copilul într-un context diferit“, spune F., fostă invăţătoare, 58 de ani. „Asta îi poate ajuta pe părinţi să-şi facă o imagine mai completă şi mai complexă, inglobând punctele pozitive ţi negative. Comunicarea susţinută este un mijloc excelent pentru a avea o imagine de ansamblu.“
Stresul este de două feluri, bun şi rău. Cel bun îl ajută pe copil să se concentreze, îl motivează. Cel rău în schimb, îl inhibă, îi scade concentrarea. Copilul stresat răspunde la factorii de stres cognitiv, emoţional, comportamental şi fiziologic.
Reacţii fizice: apetit alimentar scăzut sau crescut, indigestii frecvente, oboseală cronică, dureri de cap, transpiraţii, constipaţii sau diaree,insomnii, etc.
Reacţii emoţionale: iritabilitate, neîncredere, scăderea interesului pentru prieteni, dificultăţi în concentrare, reprimarea emoţiilor, teama de singurătate, etc.
Reacţii comportamentale: izolarea, performanţe scăzute la şcoală, scăderea capacităţii de concentrare, preocupare excesivă, etc.
Părinţii au un rol covârşitor în ameliorarea situaţiilor stresante din viaţa copiilor lor. În primul rând sunt sfătuiţi să gestioneze propriul lor stres, de a nu-l încărca pe copil ulterior cu ,,ale sale” şi să nu dramatizeze orice eveniment al vieţii şcolare (lucrare de control, concursuri şcolare) şi să favorizeze un climat emoţional armonios în jurul copilului. Pedopsihiatrul Gis¨le George a făcut apel la metafora bicicletei. „Când un copil cade, nici un părinte nu se enervează. Dimpotrivă, aleargă pe lângă el şi îl ajută până când acesta merge singur. De ce să nu acţionăm la fel când este vorba despre şcoală? Anumiti copii invaţă repede, alţii sunt mai lenţi… Toţi au insă nevoie de atenţie susţinătoare, dar nu foarte invazivă.“ Atitudinea faţă de eveniment este importantă, nu evenimentul în sine. Atât noi cadrele didactice, cât şi părinţii trebuie să menţinem o atitudine pozitivă în rezolvarea problemelor şi găsirea soluţiilor, să încurajăm copiii să se relaxeze, să facă mişcare, eliberânduţse de ,,corsetul” stresului, să facă activităţi plăcute, să discute despre situaţiile conflictuale care se pot ivi în viaţa de şcolar sau în afara ei. Este esenţial să căutăm soluţii împreună cu ei. „Părinţii ar trebui să se poziţioneze mai curând în poziţia de însoţitori ai copiilor lor, învăţându-i să se organizeze, să îşi pregătească ghiozdanul, să planifice orarul lecţiilor, să anticipeze“, spune Marie-France Le Heuzey, psihiatră specialistă în probleme legate de copilărie. „Câştigând încet, încet controlul asupra timpului şi programului său, copilul devine principalul actor al vieţii sale şcolare, şi asta face să scadă stresul.“ Stresul acumulat la şcoală, repulsia faţă de tot ce înseamnă şcoală vor avea pe viitor consecinţe deosebit de grave pentru sănătatea copilului dacă nu se intervine cu calm, cu răbdare şi blândeţe, la momentul oportun.
ACTIVITĂŢI PENTRU CONŞTIENTIZAREA ŞI COMBATEREA STRESULUI
A. ,, Identifică emoţia”
Fiecare elev va extrage un bilet pe care este scrisă o situaţie de viaţă, având sarcina de a identifica posibila emoţie trăită şi de a desena o faţăumană care să exprime cea emoţie: biletele pot conţine întrebări precum:
• Prietenul tău cel mai bun se mută la altă şcoală.
• Ai primit o notă bună la un concurs şcolar.
• Mama ta vorbeşte cu cineva şi tu eşti nerăbdător să îi spui ceva.
• Te-ai trezit cu o durere puternică de gât.
• Vrei o îngheţată, dar mama îţi spune că nu are bani să-ţi dea să cumperi.
• Câinele tău s-a îmbolnăvit şi doctorul spune că e posibil să moară.
• Părinţii tăi se ceartă pentru că tu ai luat o notă mică.
Analiza activităţii: De ce este important să identificăm propriile emoţii şi să le exprimăm?
De ce credeţi că apar diferenţe în emoţiile trăite de voi în cazul aceluiaşi
eveniment?
B. ,,Mă simt….” Test de empatie primară. Descifraţi ce emoţie comunică chipurile. Cei care obţin un scor bun, au înclinaţie spre empatie primară, capacitatea de a sesiza emoţiile celuilalt.