STUDIU DE SPECIALITATE-Învățarea la preșcolari

STUDIU DE SPECIALITATE-Învățarea la preșcolari

Învăţător, Raduţ Diana-Florenţa,

Şcoala Gimnazială Brastavăţu,

Localitatea Brastavăţu,
Judeţul Olt.

Vârsta preșcolară este o primă perioadă de transformare propice
a copilului din punct de vedere cognitiv,afectiv,psihic,dar și
motric.
Grădinița este un prim mediu socializator,de tip
organizațional,concretizata într-o instituție în care se
realizeaza educația în toate formele sale,care are ca și
obiective formarea personalității elevilor,prin utilizarea de
diverse metode de invățămant si mijloace didactica,sub atenția
dirijată a cadrului didactic,investit de către societate in
vederea realizării și desfășurarii procesului
instructiv-educativ ,atât din punct de vedere cantitativ,cat și
calitativ.
Educația este un ansamblu de acțiuni exercitate in mod
conștient,sistematic si organizat,in vederea transmiterii si
formării cunoștințelor,priceperilor și deprinderilor.
Educaţia însumează acţiunile – deliberate sau nedeliberate,
explicite sau implicite, sistematice sau nesistematice – de
modelare şi formare a omului din perspectiva unor finalităţi
racordate la reperele socio-economico-istorico-culturale ale
arealului în care se desfăşoară.
Învățarea este modalitatea de asimilare a cunoștințelor si
de formare intelectuală , emotională , de elaborare a
deprinderilor , a conștiinței și comportamentului social cult .
Învățarea este modalitatea de constituire a personalității
umane si nu numai de constituire dar și de menținere , de
regenerare , pentru că dacă învățarea încetează
personalitatea se dezagrega .
În mediul preșcolar,grădinița,învățarea se regăseste în
toate formele sale.În prim plan, avem invățarea formală,pe care
o regăsim predominant în activitatea instructiv-educativă,care
folosește ca principala modalitate de organizare și desfășurare
-jocul sub diferitele lui forme pe care le imbracă:
-jocul dirijat (joc didactic,logic);
-jocul nedirijat (liber).
Jocul este considerat ca fiind activitatea fundamentală
predominantă la vârsta preșcolară,constituind un ansamblu de
acțiuni si operații ,necesare dezvoltării fizice si psihice
copilului preșcolar.
La această vârstă preșcolară,prin joc se realizează
învățarea,prin utilizarea de metode și procedee în vederea
realizării unor obiective bine stabilite initial de către cadrul
didactic.
Se poate menționa aici o strânsă interdependentă intre joc si
invatare,adică jocul conduce la invățare conștientă sau
spontană.
Aici,învățarea se prezinta ca fiind de doua tipuri:
-învățarea socială;
-învățarea preșcolară.
Învățarea socială este rezultatul in urma contactelor
copiilor, cu adulţii sau cu cei de-o seamă cu şi în situaţii de
viaţă diferite. Copilul este nevoit să înveţe să stabilească
uşor contacte interpersonale, să respecte tovarăşii de joc,
să-şi inhibe anumite comportamente agresive, să se acomodeze
relativ uşor la noile situaţii, să-şi coordoneze eforturile cu
ale celorlalţi în vederea atingerii scopurilor fixate, să
contribuie constructiv prin informaţie, opinii, aprecieri la
desfăşurarea activităţii. Pentru că învăţarea socială este
o învăţare activa, copilul participa efectiv în diverse
situaţii la diverse activităţi pentru că orice situaţie, orice
eveniment, orice activitate este furnizoare de experienţă
socială.
Învățarea preșcolară sau didactică are un caracter
dirijat, organizat şi sistematic.
Aceasta este un proces social, ce are ca și caracteristici
următoarele:
-asimilarea unei experiențe socio-culturale de către copiii
preșcolari;
-stabilirea finalităților concrete din nevoile socio-culturale
adaptate la particularitățile de vârstă;
-transmiterea și fixarea cunoștințelor nou-dobândite,a
priceperilor și deprinderilor;
-integrarea activă a preșcolarului într-un colectiv,participând
implicit la dezvoltarea socială.
-are un pronunțat caracter informativ-formativ;
- este o activitate conștientă și dirijată. La această
vârstă, se face diversificarea activităţilor obligatorii, punct
bine atins de noul curriculum, apropiindu-le mai mult de joc.
Copilul preșcolar este ajutat să dobândească metodele şi
căile accesibile lui de cunoaştere, pentru ca pe temeiul acestei
condiţii importante să poată cuceri orice cunoştinţe de care
are nevoie.

Bibliografie:
1. Robu, Maria, „Empatia în educaţie”, Didactica Publishing
House, Bucureşti, 2008
2. Cerghit, Ioan, Neacşu, Ioan,Negreţ Dobridor Ioan, „Prelegeri
pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi, 2001
3. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura
Aramis Print, Bucureşti, 2004
4. Nicola, Ioan, „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000