Tehnologia în sistemul de învățămînt

Tehnologia în sistemul de învățămînt

De la începutul secolului XXI tehnologia a devenit parte din viața de zi cu zi. Ea s-a impus încet dar sigur astfel încât în ziua de azi nu concepem inexistența ei. Influența tehnologiei pe piața muncii a făcut să apară noi meserii (specializări) care impun un profil de pregătire al angajatului. Pentru a obține o forță de muncă de înaltă calificare este necesar ca și pregătirea începând din clasele primare să se facă utilizând noile tehnologii pentru a familiariza elevii cu ele. Noile tehnologii au trebuit să înfrunte reticența profesorilor în primă fază dar eficiența predării au făcut ca ele să se impună rapid.
Datorită ritmului alert în care tehnologiile afectează activitățile de zi cu zi elevii trebuie pregătiți pentru viitor. Ei deja cunosc aceste tehnologii iar rolul profesorilor este să-i ghideze corect în utilizarea inteligentă a mediului online. Acest lucru simplifică procesul educational deoarece etapa familiarizării elevilor cu tehnologia nu mai este necasară. Mai mult, conexiunile rapide ce se pot face între școli, elevi și profesori grăbesc ritmul predării și învățării. Acest modul își propune să descrie elementele necesare pentru integrarea tehnologiilor în clasă, rolul profesorului și o scurtă istorie a evoluției www.
Simplul fapt că tehnologia ne însoțește peste tot este un motiv suficient de bun pentru a schimba modul în care tinerii asimilează informația. În multe state europene și americane, companiile IT, împreună cu guvernele, au implementat cu succes mii de proiecte în instituții de învățământ. Pentru a facilita accesul la informații și cursuri, orele interactive bazate pe programe software create special pentru educație au îmbunătățit mult nu numai procesul de predare / învățare, ci și relația dintre elevi și profesori și relațiile dintre părinți și elevi.
Există o relație strânsă de determinare și împuternicire reciprocă între tehnologiile de astăzi și educație: avansarea tehnologică este o consecință a dezvoltării educației și educația, la rândul ei, beneficiază de aceste progrese. Educația a subsumat toate progresele tehnice, ceea ce poate fi una dintre cheile succesului. Funcția educațională a noilor tehnologii este dublă: pe de o parte, ele facilitează și ajută educația dacă sunt integrate cu atenție în practicile educaționale; pe de altă parte, generează nevoia de noi competențe care urmează să fie dezvoltate de instituțiile de învățământ. În același timp, integrarea noilor tehnologii în educație duce la o recalibrare sau adaptare a metodologiilor tradiționale de predare prin recontextualizare, modernizare și inovare. Tehnologia „conduce” metodologia didactică de-a lungul pieselor noi. Noul nu exclude vechiul, ci îl invocă, îl convoacă, îl contestă. Relația dintre tehnologie și educație devine din ce în ce mai dinamică. Pe de o parte, asistăm la o evoluție permanentă și fără precedent a tehnologiei, care necesită noi abilități, comportamente și atitudini. Pe de altă parte, gradul de absorbție al tehnologiei evoluează într-un ritm alert. Astfel, relația dintre cele două „dinamici” devine mult mai complexă.
Tehnologia în sistemul de învăţământ a urmărit nişte obiective bine structurate şi anume :
1. Creşterea eficienţei activităţilor de învăţare;
2. Dezvoltarea competenţelor de comunicare şi studiu individual;
Utilizarea ehnologiei vizează:
• Predarea cunoştinţelor în maniera tehnologiilor audiovizuale;
• Instruirea individualizată;
• Facilitarea diverselor activităţi specifice procesului instructiv-educativ;
• Informatizarea orientării şcolare şi profesionale;
• Utilizarea calculatoarelor ca instrumente administrative în şcoli;
Acestea pot fi detaliate pentru a evidenţia diferitele forme sub care poate fi utilizată tehnologia în activităţile didactice:
- secvenţe de pregătire pentru transmiterea informaţiilor;
- formularea întrebărilor
- rezolvări de exerciţii şi probleme;
- prezentarea de algoritmi pentru rezolvarea unor probleme tip;
- proiectarea de grafice, de diagrame;
- aplicaţii practice;
- demonstrarea unor modele;
- simularea unor fenomene, a unor experienţe şi interpretarea lor;
- simulatoare pentru formarea unor deprinderi (conducere auto, dactilografie);
- simularea unor jocuri didactice;
- evaluarea rezultatelor învăţării şi autoevaluare;
- organizarea şi dirijarea învăţării independente pe baza unor programe de învăţare etc.
Ca avantaje ale utilizării tehnologiei putem aminti:
1. Stimularea capacităţii de învăţare inovatoare, adaptabilă la condiţii de
schimbare socială rapidă;
2. Creşterea randamentului însuşirii coerente a cunoştinţelor prin aprecierea
imediată a răspunsurilor elevilor;
3. Întarirea motivaţiei elevilor în procesul de învăţare;
4. Instalarea climatului de autodepăşire, competitivitate;
5. Dezvoltarea culturii vizuale;
6. Conştientizarea faptului că noţiunile învăţate îşi vor găsi ulterior utilitatea;
7. Facilităţi de prelucrare rapidă a datelor, de efectuare a calculelor, de afişare a rezultatelor, de realizare de grafice, de tabele;
8. Introducerea unui stil cognitiv, eficient, a unui stil de muncă independentă;
9. Asigură alegerea şi folosirea strategiilor adecvate pentru rezolvarea diverselor aplicaţii;
10. Asigurarea unui feed-back permanent, profesorul având posibilitatea de a reproiecta activitatea în funcţie de secvenţa anterioara;
11. Dezvoltă gândirea astfel încât pornind de la o modalitate generală de rezolvare a unei probleme elevul îşi găseşte singur răspunsul pentru o problemă concretă;
12. Stimularea gândirii logice şi a imaginaţiei;
13. Metode pedagogice diverse;
14. Perspectiva relaţională este îmbunătăţită prin stabilirea unei relaţii umane şi sociale între educat şi educator.
Cu toate acestea avem şi dezavantaje:
1. Folosirea în exces a calculatorului ,tabletei, telefonului, poate duce la pierderea abilităţilor practice, de calcul si de investigare a realităţii;
2. Individualizarea excesivă a învăţării duce la negarea dialogului profesor – elev;
3. Utilizarea la întâmplare a calculatorului, tabletei, telefonului, fără un scop precis în timpul orelor, poate provoca plictiseala, monotonie;
4. Costurile ridicate ale tehnologiei de ultimă oră ceea ce constituie un impediment pentru o bună parte a populaţiei României şi este accesibilă persoanelor cu o situaţie financiară bună.
Sărăcia și inegalitatea socială sunt la un nivel foarte ridicat comparativ cu celelalte țări europene. Indicatorii care măsoară inegalitatea veniturilor sugerează că în România polarizarea este foarte puternică, diferențele dintre persoanele ”bogate” și cele ”sărace” fiind printre cele mai mari dintre statele membre ale Uniunii Europene.
România e una dintre țările Uniunii Europene care investește cel mai puțin în educația celor mai tineri dintre noi. În prezent, guvernul are patru obiective pentru digitalizarea școlilor: catalogul electronic, biblioteca virtuală, o platformă națională de internet wireless în școli și portalul online digital.educred.ro.
În perioada 2013-2018, cursurile de formare în noile tehnologii reprezentau doar 4% dintre cursurile dedicate profesorilor și au fost gândite ca un ajutor pentru sălile de clasă tradiționale, nicidecum pentru mutarea întregului proces de învățare pe internet. „Chiar și așa, e destul de clar că mulți profesori nu au nici măcar competențe digitale de bază, alții poate au, în ideea că știu să folosească un smartphone sau minimal un computer. La fel e și cu elevii”, explică sociologul șiprofesorul universitar Sebastian Țoc, de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative.
Ȋn prezent, sistemul de învățământ este printre cele mai afectate de pandemia COVID-19.
Elevii nu au în școală programe de educație media, iar mulți dintre profesori nu au făcut cursuri de inițiere în noile tehnologii și nici nu i-a pregătit nimeni să folosească uneltele necesare pe timp de pandemie. Fiecare s-a adaptat la școala online cum a putut.
Studiile estimează faptul că există o nevoie de dezvoltare a competențelor digitale și utilizare a noilor tehnologii în rândul cadrelor didactice, în special pentru adaptarea conținuturilor și activităților didactice la cerințele instrumentelor on-line. Participarea elevilor la activitățile educaționale online depinde de accesul acestora la infrastructura casnică și dotarea gospodăriilor cu conexiune la internet, cu laptop / computer personal / imprimantă (sau telefon mobil/tabletă). Sprijinul pe care părinții l-au putut oferi propriilor copii în accesarea lecțiilor și a resurselor de învățare oferite de cadrele didactice este o altă condiție necesară.
Un amplu studiu derulat la debutul stării de urgență, coordonat de un consorțiu alcătuit din Universitatea din București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea de Vest din Timișoara și Institutul de Științe ale Educației25 oferă câteva constatări importante. Participanții la studiu, atât cadre didactice cât și elevi, reclamau faptul că utilizarea noilor tehnologii prezintă dificultăți semnificative. Atât elevii cât și cadrele didactice declarau că nu sunt obișnuiți cu utilizarea acestor instrumente în procesul de predare / învățare. Majoritatea elevilor și a cadrelor didactice recunoșteau faptul că nu dețin competențe digitale îndeajuns de dezvoltate pentru a putea utiliza instrumentele de învățare on-line, sau pentru a le putea proiecta și face îndeajuns de atractive pentru elevi. Actorii organizaționali de la care elevii și cadrele didactice așteaptă sprijin, precum și resursele de care aceste grupuri au nevoie sunt elemente fundamentale ale oricărei analize de politici publice.
Această integrare a tehnologiei în procesul de învăţământ ar schimba rolul profesorului, necesitând din partea acestuia o diagnosticare aprofundată a propriilor metode de predare, o creionare a unor scenarii de învăţare care să conducă la stabilirea acelor competenţe cheie necesare pentru disciplina sa, ce instrumente sunt disponibile, cum funcţionează şi cum elevii le pot folosi cât mai eficient. Profesorii, indiferent de disciplina predată vor să îşi ajute elevii să achiziţioneze cunoştinţe, deprinderi, abilităţi şi atitudini ce le vor asigura un start în viaţă.
Cu toate acestea, în această revoluție tehnologică, nu trebuie ignorat un aspect: educația trebuie să fie centrată pe învățarea elevilor, nu pe tehnologie. Implicarea, motivația, învățarea centrată pe elev, interactivitatea și colaborarea sunt îmbunătățite prin tehnologie dar nu pot inlocui profesorul.

http://www.constantincucos.ro/2017/01/educatia-si-noile-tehnologii
http://www.ise.ro/raport-privind-nevoile-de-formare-alecadrelor-didactice-din-invatamantul-primar-si-gimnazial-in-domeniul-abilitarii-curriculare/
https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-educationale-pentru-sustinerea-educatiei-incluzive-de-calitate/avantajele-si-dezavantajele-introducerii-mijloacelor-tic-in-procesul-de-invatamant
http://snspa.ro/wp-content/uploads/2020/04/Policy-note-educatie_final.pdf
https://www.unicef.org/romania/ro/pove%C8%99ti/pandemia-de-covid-19-aduce-la-suprafa%C8%9B%C4%83-o-alt%C4%83-urgen%C8%9B%C4%83-na%C8%9Bional%C4%83
https://www.vrschool.eu/uploads/io2/RO/Module%201_Evolution%20of%20%20Technology_RO.pdf