Tipologia testelor administrate elevilor

TIPOLOGIA TESTELOR ADMINISTRATE ELEVILOR

Prof. Cosmina Mihaela Georgescu-Liceul Tehnologic „Dacia” Piteşti

În literatura de specialitate sunt enumerate câteva criterii pe baza cărora sunt clasificate testele: obiectivitatea, utilitatea, specificitatea, aplicabilitatea. Pentru simplitate, vom prezenta o serie de tipuri de teste sub formă de perechi formate din elemente opuse.

Teste de cunoștințe - Teste de capacități

Testele de cunoștințe măsoară un anumit conținut deja parcurs, vizând cunoștințe, priceperi, deprinderi și abilități referitoare la acel conținut. Testele de capacități au în vedere aptitudinile generale și specifice ale elevului, indiferent dacă anumite conținuturi au fost parcurse sau nu. Cu alte cuvinte, aceste teste nu sunt axate pe un conținut anume. Din acest motiv, același teste de capacități pot fi folosite în studii comparative internaționale, chiar dacă în țările participante curriculum-ul este diferit (de exemplu TIMSS, PISA, PIRLS).

Teste criteriale — Teste normative

Testele criteriale presupun aprecierea rezultatelor elevului raport cu anumite criterii de performanță anterior stabilite, în timp ce în cazul testelor normative, rezultatele elevului sunt evaluate în raport cu cele ale unui grup de referință (norma grupului).

Teste formative — Teste sumative

Scopul testelor formative este de a urmări periodic progresul școlar și, în consecință, de a oferi feedback-ul necesar profesorului. Un caz special îl reprezintă testele diagnostice care sunt mult mai indicate pentru depistarea lacunelor, a dificultăților de învățare ale elevului și a modalităților de remediere a acestora. Testele sumative sunt administrate la sfârșitul unei perioade lungi de instruire— semestru, an școlar, ciclu de învătământ și au ca principal scop notarea elevului.

Teste punctuale — Teste integrative

Testele punctuale conțin itemi care se referă la un aspect izolat al conținutului supus cunoașterii, în timp ce testele integrative sunt formate dintr-un număr mai mic de itemi, dar care — fiecare în parte — măsoară mai multe cunoștințe, priceperi și capacități.

Teste obiective — Teste subiective

Diferența dintre cele două tipuri de teste constă în gradul de fidelitate a notării.

Teste inițiale — Teste finale

În primul caz, nivelul performanțelor este evaluat înaintea unui program de instruire, în timp ce, în al doilea caz, acest nivel este măsurat la încheierea programului de instruire. Testele inițiale se administrează în mod informal la începuturile de cicluri (clasele I-a, a IV-a, a IX-a) cu scopul de a constata nivelul „de plecare” al elevilor. Un caz special de teste inițiale sunt testele de plasament, proiectate cu scopul selectării elevilor pentru un program special de instruire (pentru o limbă străină, o disciplină artistică ș.a.).
Să remarcăm totuși faptul că tipurile de teste prezentate mai sus nu sunt total disjuncte. Ele prezintă, așa cum aminteam, elemente contrare, dar au şi elemente comune.
O altă observație este aceea că un test poate face parte din mai mult decât o categorie. De exemplu, un test de cunoștințe poate fi în același timp normativ, punctual și obiectiv.
O altă modalitate de clasificare a testelor se realizează în funcție de cine le proiectează Din acest punct. de vedere testele se împart în două categorii:
• testele elaborate de profesori;
• testele elaborate de instituții specializate (de exemplu teste standardizate).
Testele elaborate de profesori se pot prezenta sub o varietate de forme: de la simple extemporale, la teze și chiar la teste de plasament sau de selecție (pentru olimpiadele școlare). Principala lor fragilitate constă în calitățile tehnice scăzute, în special a unei fidelități necorespunzătoare. Nimeni nu are pretenția ca un profesor— care are şi alte numeroase sarcini didactice — să elaboreze frecvent teste de bună calitate, ci să înțeleagă și să respecte cerințele minimale de proiectare ale acestora. În plus, fiecare profesor ar trebui ca la anumite intervale de timp să încerce:
• să elaboreze itemii testelor respectând regulile specifice;
• să asambleze acești itemi în teste pe baza unei matrice de specificații;
• să construiască o schemă de corectare care să permită o notare obiectivă a testelor.
Acest exercițiu este cu atât mai important și util, cu cât majoritatea profesorilor participă ca evaluatori în examenele naționale.
Mulți autori consideră că testele standardizate evaluează, în special, procesele intelectuale inferioare și numai ocazional pe cele de nivel superior. Un studiu realizat de Romberg în SUA (J. Stenmark, 1991) pe cele mai cunoscute șase teste standardizate de matematică a arătat că, la nivelul clasei a VIII-a, doar 1% dintre itemi erau de tip rezolvare de probleme, în timp ce 77% se refereau la simple calcule.
Testele standardizate sunt alcătuite din itemi obiectivi și, mai rar, semiobiectivi, ce sunt selectați dintr-o bancă de itemi în care sunt grupați în funcție de disciplină, obiective, nivel de dificultate ș.a.
În vederea elaborării testelor standardizate este nevoie să fie creați un număr mare de itemi paraleli, care să măsoare același obiectiv, fapt ce impune participarea mai multor specialiști. Acestora li se furnizează informații clare privind caracteristicile itemilor ce trebuie ela borați în vederea asigurării comparabilității itemilor de acelasi tip. Mai mult, administrarea testelor standardizate este foarte riguroasă, aceasta desfășurându-se în aceleași condiții (standard) pentru toți candidatii.
Unul dintre cele mai cunoscute teste standardizate este GRE (Graduate Record Examination) care este utilizat în SUA pentru admiterea studenților în programe de studiu avansate (master sau doctorat). GRE este, de fapt, o baterie de teste ce evaluează concepte și capacități care au fost achiziționate și formate de-a lungul unei perioade mai mari de timp. Testul nu este centrat pe o singură disciplină ceea ce îl deosebește fundamental de testele de cunoştinţe și, în consecință, constituie criteriul obligatoriu de admitere într-un program de studiu, indiferent de specializare. GRE este format din trei secțiuni distincte: o parte „verbală", o parte „cantitativă" și una „analitică". Secțiunea verbală — elaborată de specialiști în științe umaniste — verifică abilitățile de limba engleză (gramatică, vocabular, înțelegerea și interpretarea conținuturilor unor texte etc.), secțiunea cantitativă — realizată de experți în matematică — testează capacitățile matematice (la aritmetică, algebră, geometrie, trigonometrie și statistică), iar secțiunea analitică — proiectată de specialiști în lingvistică și filozofie — conține itemi ce evaluează gândirea logică a studenților, capacitatea de analiză și sinteză, creativitatea ș.a.m.d.
Am subliniat faptul că mulți autori cred că testele standardizate evaluează într-o măsură mai mică nivelurile cognitive superioare. GRE, ca și celelalte teste de aptitudini, face excepție.
Testele standardizate se clasifică în teste de cunoștințe (criteriale și normative) și teste de aptitudini (normative). Vom descrie în continuare aceste tipuri de teste.
Principala diferență dintre testele criteriale și cele normative constă în modul în care sunt interpretate rezultatele candidaților. Primele comunică performanța absolută a unui candidat (în raport cu obiectivele stabilite), în timp ce testele normative comunică performanța relativă a fiecărui candidat, adică performanța sa în raport cu ceilalți candidați. În tabelul următor sunt prezentate și celelalte deosebiri:

Fig. 1 O comparaţie între testele criteriale şi testele normative

Testele de aptitudini au ca principal scop prognoza rezultatelor viitoare ale elevilor. Aceste teste nu evaluează un anumit conținut curricular, ci diferite aptitudini pe care elevul le posedă la un moment dat și care pot favoriza, în viitor, performanțele sale școlare. Teste de aptitudini sunt, în general, identificate cu testele de inteligență. Confuzia provine din două motive:
• mulți cred că inteligența este ceva moștenit (înnăscut);
• există numeroase controverse privind înțelesul noțiunii de inteligență și a elementelor ce pot fi incluse în acest concept.
În concluzie, testele standardizate sunt distincte față de testele elaborate de profesori. Printre aceste deosebiri enumerăm (N. Gronlund, 1981, p. 306):

• Itemii testelor au calități tehnice superioare. Aceștia au fost proiectați pe baza matricelor de specificații, pretestați și selectați pe baza analizei de item.

• Indicatiile privind administrarea și corectarea testelor sunt atât de precise, încât procedurile sunt aceleași (standard) pentru diferiti utilizatori.
• Norme — bazate pe grupuri reprezentative de elevi — sunt furnizate pentru a ajuta în interpretarea scorurilor. Normele sunt prezentate pe vârste, la nivel național sau regional.
• Forme echivalente de teste sunt elaborate.
Un manual al testului și alte materiale ajutătoare sunt elaborate pentru a servi drept ghid în administrarea și corectarea testului, pentru evaluarea calității sale, pentru interpretarea și utilizarea rezultatelor.
Un alt tip important de teste sunt testele de progres școlar. Acestea evaluează stadiul la care elevul a ajuns în realizarea obiectivelor instruirii, deci au un scop diagnostic. Prezentăm în continuare câteva teste de progres școlar pentru domenii specifice:

Teste orientate spre conținut

Testele sunt destinate să măsoare conținutul unei„anumite discipline: matematică, științe, limbi străine, științe sociale ș.a.

Teste de înțelegere a mesajului scris

Testele evaluează, de obicei, vocabularul, înțelegerea unui text și viteza de citire. De exemplu:
— identificarea înțelesului unor cuvinte;
— identificarea înțelesului cuvintelor utilizate într-un anumit context;
— identificarea detaliilor care se găsesc într-un text;
— identificarea ideilor conținute într-un text;

Teste diagnostice

Testele furnizează detalii privind dificultățile de învățare ale elevilor. Principalele lor caracteristici sunt:
— testează numai acele obiective importante de diagnoză;
— conțin un număr mare de itemi, care măsoară același obiectiv;
— dificultatea testului este scăzută, pentru a face o bună discriminare între elevii cu dificultăți de învățare;
Cele mai multe teste diagnostice sunt elaborate pentru matematică şi citire.

BIBLIOGRAFIE:

1. Neacşu I., Stoica A.-Ghid general de evaluare şi examinare, Editura Aramis, Bucureşti, 1996
2. Radu I.T., Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti, 1978
3. Păun E., Potolea D., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002