Un studiu comparativ între metodele tradiționale și cele moderne

PROF.BUȘCĂ DANIELA, COLEGIUL NAȚIONAL,, EMIL
RACOVIȚĂ’’-BUCUREȘTI
Nelson Mandela afirma:"Educația este cea mai puternică armă pe
care o poți folosi pentru a schimba lumea".
Pentru a reuși în relația cu elevii săi orice profesor în
funcție de mai mulți factori trebuie să găsească modalitatea
unei bune comunicări, o bună susținere științifică și
practică. După I.Jinga in lucrarea sa din 2001 competența
profesională reprezintă „un ansamblu de capacităţi cognitive,
afective, motivaţionale şi manageriale, care interacţionează cu
trăsăturile de personalitate ale educatorilor, conferindu-i
acestuia calităţile necesare efectuării unei prestaţii didactice
[...] iar performanţele obţinute să se situeze aproape de
nivelul maxim al potenţialului intelectual al fiecăruia”.
După realizarea planificărilor anuale , calendaristice, a
unităților de învățare următorul pas este de alegerea
competențelor în tipul de lecție propus abordării ,de
modalitatea de realizare, totul trebuie raportat la unitatea de
timp:
Individual: studiul individual, studiul în bibliotecă,
activități independente, efectuarea temelor de acasă, elaborarea
de compuneri, referate şi alte lucrări scrise, efectuarea de
lucrări practic aplicative , dar și lucrări experimentale,
rezolvări de exerciții și probleme în diferite situații,
lectura suplimentară, pregătirea pentru examene sau concursuri,
cercetarea, experimentarea, descoperirea.
Pe grupe: lucrări practice, consultaţii, meditaţii, vizite în
grupuri mici, întâlniri cu specialişti, cu oameni de ştiinţă,
oameni de cultură, scriitori, susțineri și dezbateri, concursuri,
sesiuni de comunicări ştiinţifice şi referate, cercuri școlare.
Frontal: lecții cu răspunsuri și comunicări, activităţi în
laboratoare, în ateliere şcolare, în săli de sport, vizite
didactice, excursii, vizionări de filme și spectacole, dezbateri.
Am realizat un chestionar cu un număr mic de întrebări prin
consultare unui număr de 100 de colegi ( 50 de biologie și 50 de
istorie) cu vârste între 25-65 de ani.
1. Ce fel de metode în predare-evaluare folosiți la clasă:
clasice, moderne sau le îmbinați?
Procentul de 40 % a fost obținut la îmbinarea metodelor clasice cu
cele moderne, un procent mai mic doar cu metode moderne și cel mai
mic procent cu metode clasice.

2. Considerați că în centrul activității didactice trebuie să
fie elevul, profesorul, ambii?
In procent de 55% au răspuns elevul, ambii 25% și doar 20%
profesorul.

3. Care este metoda clasică cel mai des folosită?
La această întrebare răspunsurile au fost echilibrate ,
aproximativ 20% fiecare

4. Ce fel de metode moderne folosiți mai des în actul de
predare-evaluare?
Cei mai mulți 35% folosesc metodele cub, mozaic, hexagon, urmează
metoda pălăriilor gânditoare 25%, metoda schimbă perechea 15%,
iar celelalte câte 10%.



Concluzia: Colegii mei rezistă la schimbări și se
perfecționează
Metodele clasice sunt: conversația, exercițiul, lucrul cu
manualul, expunerea, demonstrația.
Metodele moderne sunt: problematizarea, modelarea, studiul de caz .
instruirea programată, algoritmizarea, învățarea prin
descoperire, metode de simulare.
În metodele clasice profesorul expune, comunică, iar elevul își
îmbogățește activitatea prin studiu individual. De cele mai
multe ori aceste metode practice au fost criticate pentru că nu
îndeamnă elevul către practică, că nu dezvoltă gândirea
elevilor, aici mă refer atât la expunere cât și la convorbire.
Aceste metode duc spre pasivitatea elevilor, fiind centrate de
activitatea de predare a profesorului, mai mult o comunicare
unidirecțională, iar elevul fiind considerat cel instruit. În
aceste situații evaluarea este de cele mai multe ori o expunere a
cunoștințelor, cu o motivație extrinsecă, de multe ori
disciplina este impusă.
Metodele noi fac din elevi parteneri la propria lor instruire:
-Metoda hexagonului;
-Metoda cubului;
-Metoda exploziei stelare;
-Metoda diagramei Venn;
-Metoda ciorchinelui;
-Metoda cauză efect;
-Metoda schimbă perechea;
-Metoda întrebării surpriză;
-Metoda Pălăriilor gânditoare;
-Metoda Lotus;
-Metoda Mozaic;
-Metoda 6/3/5;
-Metoda 50/30/20;
-Metoda Turul galeriei;
-Metoda Frisco;
-Metoda Mozaicului.
Susținerea valorilor prin gândirea critică și prin
exemplificarea rațională și de calitate, dar și prin capacitatea
de gestionare a situațiilor în care propriile idei sunt
combătute și evaluate. Pentru ca toate acestea să poată fi
realizate trebuie ca sarcinile de lucru să fie clare și bine
exprimate pentru a putea fi înțelese de toți elevii, climatul
dintre elevi să fie unul de colaborare, pozitiv dar în același
timp și de competiție.
Aceste metode moderne încurajează inițiativa, gândirea,
argumentarea, autoevaluarea și pune în centrul activităților
în toate situațiile.
Mai ales că în prezent se merge aproape la fiecare evaluare pe
chestionare sau quiz-uri fiind considerate metode bune și în
același timp interactive , evaluare diferențiată uneori în
funcție de specificul clasei respective.
După părerea mea această situație ar trebui să ducă în
funcție de tipul de lecție la o împletire / combinare a metodelor
clasice cu cele moderne cu o bună interactivitate în folosul
elevilor. O bună practică s-a dovedit a fi autoevaluarea si
evaluarea colegială și abia la final intervenția cadrului
didactic să lămurească eventualele nelămuriri.
Trebuie să ne adaptăm vremurilor în sprijinul elevilor
Bibliografie:
Iacob Ionela-Gina ( 2018)Studiu comparativ între metodele
tradiționale și moderne utilizate în procesul de
predare-învățare, Revista EDICT
Marcu V., Filimon L.( 2003, Psihopedagogie pentru formarea
profesorilor, Editura Universităţii din Oradea.
Rateau, P. (2004). Metodele şi statisticile experimentale în
ştiinţele umane. Iaşi: Editura Polirom