Utilizarea portofoliului ca instrument de evaluare a elevului

Preocuparea pentru găsirea şi valorificarea unor noi metode de evaluare, mai ales pentru măsurarea acelor obiective aparţinând domeniului afectiv, s-a concretizat în descoperirea şi folosirea metodelor de evaluare alternative sau complementare. Acestea sunt eficiente în evaluarea atitudinilor şi comportamentelor, dar şi a unor capacităţi şi achiziţii intelectuale, urmărind accentuarea dimensiunii acţiunii evaluative care să ofere elevilor suficiente şi variate posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu, dar, mai ales, ceea ce pot să facă.
Portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a elevului. Prin materiale pe care le conţine, el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei instituţii cum ar fi Şcoala Nr. … sau Liceul …, folosit fiind ca “o modalitate de a reprezenta un grup, o şcoală chiar; este un exemplu reprezentativ al activităţii şi al performanţelor cursanţilor unei şcoli”. Instituţia şcolară respectivă încearcă astfel să-şi creeze o imagine în rândul viitorilor elevi ori în rândul părinţilor, arătându-le rezultate ale activităţilor şi acţiunilor desfăşurate de elevi în şcoala respectivă. Poate fi considerat în acelaşi timp un instrument complementar folosit de profesor în aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul în echipă, pe elaborarea de proiecte ample de cercetare şi învăţare. Portofoliul este compatibil cu instruirea individualizată, ca strategie centrată pe stilurile diferite de învăţare. Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o furnizează, sintetizând activitatea elevului de-a lungul timpului (un semestru, an şcolar sau ciclu de învăţământ), portofoliul poate constutui parte integrantă a unei evaluări sumative sau a unei examinări.
Portofoliul didactic:
 este un instrument de evaluare complet şi complex, prin care se urmăreşte progresul la o anumită disciplină, dar şi atitudinea elevului faţă de acea disciplină pe o perioadă lungă de timp;
 este un mijloc de a valoriza munca individuală a elevului, acţionând ca factor al dezvoltării personalităţii, rezervându-i elevului un rol activ în învăţare;
 cuprinde atât rezultatele obţinute de elev într-un semestru sau an şcolar la teste, probe practice, teme pentru acasă, dar şi rezultatele elevului la instrumente alternative de evaluare (investigaţie, proiecte, referate, eseuri, observarea sistematică a comportamentului şcolar, autoevaluarea);
 mai cuprinde şi fişele individuale ale elevului, chestionare privind atitudinea sa faţă de o anumită disciplină şi altele.
Portofoliul reprezintă "Cartea de vizită" a elevului în care este vizualizat progresul (în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental) de la un semestru la altul, de la un an şcolar la altul, la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval mai lung de timp. Reprezintă un pact între elev şi profesorul care trebuie să-l ajute pe elev să se autoevalueze. Profesorul discută cu elevul despre ce trebuie să știe şi ce trebuie să facă acesta de-a lungul procesului de învăţare. La începutul demersului educativ se realizează un diagnostic asupra necesităţilor elevului de învăţare pentru a stabili obiectivele şi criteriile de evaluare. Diagnosticul este făcut de profesor şi este discutat cu elevul implicat în evaluare.
Portofoliul cuprinde:
 lista conţinutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecarei lucrări/fişe,etc. şi numărul paginii la care se găseşte);
 argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este importantă fiecare şi cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a elevului/grupului cu privire la subiectul respectiv;
 lucrările pe care le face elevul individual sau în grup;
 rezumate;
 eseuri;
 articole, referate, comunicări;
 fişe individuale de studiu;
 proiecte şi experimente;
 temele de zi de zi ;
 probleme rezolvate;
 rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;
 teste şi lucrări semestriale;
 chestionare de atitudini;
 înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual sau împreună cu colegii săi;
 reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;
 autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului;
 interviuri de evaluare;
 alte materiale, hărţi cognitive, contribuţii la activitate, care reflectă participarea elevului/grupului la derularea şi soluţionarea temei date;
 comentarii suplimentare şi evaluări ale profesorului, ale altor grupuri de învăţare şi/sau ale altor părţi interesate, de exemplu părinţii;
Caracteristicile evaluării cu ajutorul portofoliului
Evaluarea cu ajutorul portofoliului trebuie să se bazeze pe un sistem de informaţii cuprinzând date şi indicatori care să permită urmărirea evoluţiei fiecărui elev în parte .
Utilizarea portofoliului ca metodă complementară de evaluare se impune din ce în ce mai mult în practica şcolară curentă. În contextul ştiinţelor educaţiei, portofoliul s-a impus din nevoia existenţei unei metode de evaluare flexibilă, complexă, integratoare, ca alternativă viabilă la modalităţile tradiţionale de evaluare .
O funcţie pe care o preia portofoliul este aceea de investigare a majorităţii "produselor" elevului, care, de obicei, rămân neinvestigate în actul evaluativ. Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o poate furniza, portofoliul reprezintă o parte integrantă a unei evaluări sumative semestriale/anuale şi, de ce nu, o evaluare externă la final de ciclu de instruire.
În mod obişnuit, evaluarea trebuie înţeleasă ca o modalitate de ameliorare a predării şi învăţării, de eliminare a eşecului şi de realizare a unui progres constant în pregătirea elevului.
Există mai multe tipuri de portofolii: portofolii de celebrare, portofolii de dezvoltare, portofolii de competenţă, portofoliu de prezentare, portofoliu de progres, portofoliul de evaluare.
Avantajele utilizării portofoliului în evaluarea disciplinelor opţionale:
♦ portofoliul este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi condiţiilor concrete ale activităţii;
♦ permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii elevului care, în mod obişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează exprimarea personală a elevului, angajarea lui în activităţi de învăţare mai complexe şi mai creative, diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor exersate;
♦ evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv negativ care însoţesc formele tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivantă şi nu stresantă pentru elev;
♦ dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia devenind auto-reflexivi asupra propriei munci şi asupra progreselor înregistrate;
♦ implică mai activ elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care să-l reprezinte cel mai bine.

Greutăţi întâmpinate în utilizarea portofoliului ca mijloc de evaluare:
Ca orice metodă de evaluare, evaluarea prin portofoliu nu poate fi scutită de unele dezavantaje. Ţine de personalitatea şi “arta” profesorului de a elimina aceste dezavantaje. Voi expune o serie de dezavantaje pe care le-am întâmpinat în utilizarea portofoliului ca instrument de evaluare:
 Structura standard a portofoliului trebuie particularizată în funcţie de vârsta şi de obiectivele, finalităţile disciplinei studiate, în caz contrar vor exista nemulţumiri din atât din partea profesorului cât şi al elevilor;
 Structura portofoliului, criteriile de evaluare trebuie foarte bine stabilite de către profesor, de comun acort cu elevii;
 Câştigarea încrederii elevului şi stimularea acestuia;
 Trebuie menţinută o cale de comunicare, pe tot parcursul realizării portofoliului, între profesor şi elev;
 Timpul îndelungat de realizare al acestuia şi constanţa muncii pe această perioadă;
 Atenţionarea elevilor în legătură cu realizarea portofoliului pentru a fi preîntâmpinată superficialitatea lucrului şi eventualele frustări ale elevului în legătură cu aprecierea finală;
 Portofoliul nu poate fi repede şi uşor de evaluat;
 Este greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflectă creativitatea şi originalitatea elevului;
 Ca metoda alternativă de evaluare, portofoliul solicită mai mult o apreciere calitativă decat cantitativă şi este mai uşor de aplicat pe grupuri mai mici.
 Profesorul îl poate folosi pentru a evalua performanţele elevilor, iar elevii îl pot folosi pentru autoevaluare şi ca modalitate de reflecţie asupra învăţării.
Consider că evaluarea prin portofoliu răspunde scopului evaluării de a preveni eşecul şcolar, pentru că nu se înscrie în metode de evaluare prin care se arată elevilor că “nu ştiu”, ci adaptează întregul mod de lucru al profesorului la cerinţele fiecărui elev. Este o modalitate de a obişnui elevul cu lucrul individual, lucrul în echipă, cu observaţia, cercetarea, elaborarea unor reflecţii, cu integrarea în viaţa socială.

Bibliografie:
1. Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
2. Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1980.
3. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2003.
4. Cerkez, M., Managementul curriculum-ului, Curs, Bucureşti 2005-2006
5. Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.
6. Iucu,R., Manolescu M., Pedagogie, Ed. Fundatiei Culturale D. Bolintineanu, 2001
7. Jinga, I., Managementul învăţământului, Ed. ASE, Bucureşti, 2003.
8. Manolescu, M, Evaluarea scolara- un contract pedagogic, Ed. Fundatiei Culturale D. Bolintineanu, 2002