O mare problemă care nu tine de limba română în mod express este scrisul. Ar trebui reintrodusa caligrafia începând cu clasele mici până în clasele a5a sau a6a. Este inacceptabil ca în clasa a 3a, a 4a(ce să mai spunem de cei mai mari!) elevii să nu își înțeleagă propriul scris. Problema cu care ne confruntăm si noi când le citim lucrări sau caiete!

Principala problema a programei de romana este ruptura intre cele doua moduri de abordari ale gramaticii: cea traditională, descriptiva si cea comunicativ-functionala. Desi programa recomanada abordarea comunicativ-functionala, nu ofera un ghid de activitati, exercitii si metode în aceasta directie. Nu cunosc nici auxiliare, nici didactici mai noi care să lămurească problema, aşa că totul rămâne o pură teorie, iar practica, manualele şi obisnuinta ne limitează în spatiul greoi al gramaticii traditionale, consumatoare de timp şi incapabile să dezvolte efectiv abilitatile de exprimare ale elevilor. Sunt curioasa dacă noua programă va reusi să transforme o recomandare vaga şi ineficienta într-o structură clară, coerenta şi eficienta.

O propunere ar fi introducerea în programele şcolare si de gimnaziu si de liceu a unei liste de concepte operaţionale cu definirea lor, pentru a exista o unitate la nivel de ţară privind denumirea şi folosirea conceptelor cu care operam in analiza textului literar. Acum fiecare defineste conceptele, fie că e vorbe de curente literare, fie de elementele textului narativ dupa cum il taie capul sau dupa sursele pe care le are la dispozitei. Cel mai bun exemplu este conceptul de perspectiva narativa, care e denumită si viziune şi focalizare, in functie de teoretician, iar mai nou este redus simplist la un fel de atitudine a naratorului: subiectivă sau obiectivă. Sau legat de modernism, exista atatea definiţii diferite, multe dintre ele vagi, neclare, inoperabile la nivel de text. În concluzie, nu exista unitate terminologica în interiorul disciplinei, mai ales la literatură, fiecare crede ca are dreptate pe bucăţica lui de ştiinţă. Programa de limba materna din Canada sau din Franţa contine o astfel de explicare a unor concepte literare.

Sunt multe de spus. O parte din probleme derivă din schimbarea programei din 2008-2009, au ramas fost eliminate continuturi si s-a creat o discontinuitate. A fost eliminat pronumele reflexiv de la clasa a 6-a, dar se studiaza diatezele înaintea pronumenului reflexiv în cls a 7-a. Asadar, era nevoie de el în cls a 6-a. Un alt exemplu este studierea speciilor genului epic la cls a 5-a, dar fără a se cunoșate trăsăturile genului epic. Genul epic apare la cls a 6-a. Textul argumentativ este continut de cls a 8-a, dar pe tot parcursul gimnaziului se redactează compuneri argumentative de aparteneță la un gen sau specie.
Sunt de acord cu utilizatorul asimona, care vorbește despre abosrdarea descriptivă a gramaticii. e adevărat că nu există modele clare despre cum se abordează funcțional și mai mult, nici evaluarile naționale nu evaluează funcțional, ci descriptiv.
o sugestie ar fi și aceea de punere în acord a aspectelor de gramatică la limba română și la limbile străine. adesea elevii învața la ora de limbă străina despre diateză, de exemplu, înainte de a învața la lb română. le-ar fi mai ușăr dacă ar ști simultan la română și la engleză, ar putea face asociații/diferențieri mai bine.
Aș avea multe de scris, dar ma tem că nu ne ia nimeni în serios.

Spuneți-mi și mie d-lor profesori de lb. română de ce trebyuie să studieze un elev următoarele lucruri:
1. să cunoască într-o frază care propoziție e principală, care secundara, atributivă, etc. La ce îl ajută? Atunci cînd domniile voastre vorbiți cu cineva, stați să analzați ce tip de propoziții folosiți? Să fim serioși
2. Atribute, conjucții, complemente, etc, analizate la un mod inutil
3. Diateze??????
Și multe altele.
Ar trebui să se pună accentul pe caligrafie, pe lectură și apoi pe doar căteva noțiuni elementare de gramatică

Situaţia disciplinei Limba şi literatura română în cifre (pentru că sunt cei mai precişi indicatori):
- literatură: in medie 7 texte pe an cu un număr mediu de 5 ore pe text, rezultă 35 de ore, aprox. 25% din totalul orelor de română; din care 10 % înţelegere de text şi 15% analiza textului literar. Într-un an doar 10%din ore sunt dedicate înţelegerii de text, aceasta este cea mai bună explicaţie pentru eşecul românilor la testele PISA
- evaluare scrisă- 10%
- comunicare - max. 5%( adevărul e că lecţiile de comunicare sunt cele mai adesea înghiţite de lecţiile de gramatică)
- gramatică ( vocabular, ortografie, morfologie, sintaxă)- 60-65%, din care gramatică funcţională maxim 10%. Rezultatul este că elevul român mediu nu poate să se exprime clar, corect şi nuanţat. La sfârşitul şcolarităţii majoritatea conceptelor gramaticale sunt uitate, aşa că jumătate din orele de română ajung la coşul de gunoi al memoriei( aici sunt de acord cu tânărul de mai sus).
Ce propun?
- trecerea la gramatica funcţională, renunţarea la gramatica tradiţională, cronofagă şi ineficientă din perspectiva competenţei de comunicare. Formula o vor decide specialiştii. Teama mea e că nu se va avea curajul unei măsuri radicale, ci se va inventa o struţo-cămilă, o gramatică ambivalentă, care complică în loc să simplifice.
- alternarea textelor literare cu texte nonliterare de actualitate si conforme cu interesele şi preocupările copiilor
- programa să ofere o bază de date pentru orele de comunicare orală, mai mult ar fi nevoie de un CD/DVD cu texte audio-video( recitări, dialoguri, discursuri, scenete, mesaje publicitare etc) distribuite gratuit în şcoli. În absenţa acestui material didactic accesibil profesorului, competenţa vizând receptarea mesajului oral este o chestie fără sens, prezentă în programa de dragul formei.
- căutarea unui echilibru real între cele trei componente majore ale orei de română: literatură, limbă şi comunicare. Ora de comunicare ar putea folosi ca text suport, pe lângă mesajele audio-video la care am făcut referire mai sus, texte nonliterare şi imagini (trebuie să ţinem cont de specificul predominant vizual al societăţii contemporane)
- elaborarea de către minister a unui sistem de evaluare obiectivă, realistă a măsurilor şi activităţilor importante pentru învăţământ, inclusiv eficienţa noilor programe. Un reper ar fi şi părerea profesorilor.

Limba romana a devenit o adevarata problema in randul elevilor nostri, insa nu cred ca este "Cenusareasa" materiilor.
Sunt invatatoare si, poate gresesc, dar a fost cineva realmente interesat sa auda si parerile elevilor de la gimnaziu? (Ma refer la faptul ca dorintele elevilor, apar, cumva...pe hartie...ca sa fie, insa nimeni nu tine cont de ele).
Parere mea este ca si la gimnaziu, asa cum este si la primar, cantitatea de informatii este mult prea multa si de cele mai multe ori transmitem informatii care nu le sunt utile. Stiu ca vor fi multe persoane care ma vor blama pentru acest punct de vedere, dar sincer, de ce ar trebui sa scriu caligrafic cand ministerul a introdus tablete si totul este digitalizat? De ce sa invat limba romana cand voi fi un simplu muncitor pe santier. Stiu ca nu acesta este idealul educational, dar nu credeti ca ar trebui sa ii mai consideram pe toti viitori elevi de liceu si viitori absolventi de facultate? Ultimele studii arata ca elevii nostri isi doresc sa mearga la munca si sa aiba banutul lor, in loc sa mearga la facultate. Atunci pentru ce ii pregatim de fapt pe acesti elevi? Daca tot vrem o schimbare ce ar fi daca i-am lasa pe elevi sa isi aleaga materia si profesorul la care vor sa mearga...stiu...foarte multe norme vor fiafectate si foarte multi profesori vor ramane fara un loc de munca, insa asta inseamna din punctul meu de vedere motivarea elevului si a profesorului. Sistemul nostru de invatamant este centrat pe elev, nu pe profesor, atunci sa punem elevul pe primul plan. De ce sa invate atata matematica cand el nu va fi inginer si nu vrea decat sa numere banii pe care ii va lua in ziua de salariu? De ce sa invete chimie si fizica cand, cu siguranta daca se va odihni sub un pom si ii va cadea un mar in cap...va simti ca marul s-a dus in jos, nu in sus! :)) Sunt putin glumeata...dar elevii nostri sunt mai plimbati decat noi (unii dintre ei), iar altii nu au iesit din cartierul in care se afla, de aceea cred ca sistemul american in care elevii se inscriu la anumite cursuri (cele pe care si le doresc) le definesc personalitatea si nu ii obliga sa mearga la lectii obositoare (pentru ca nici eu nu as merge la un curs care nu imi place).In felul acesta elevii se orienteaza de la varste fragede catre meseria pe care o doresc, iar reconversia profesionala se va face in adevaratul sens al cuvantului. Dar aceasta este numai parea unei simple invatatoare.

Buna ziua, pentru toate programele de la gimnaziu as propune ore de gramatica practica si mai putina teorie, exercitii diverse, ore de caligrafie, de lectura, de scriere imaginativa/compozitii libere sau dupa o tema data, ore de lectura suplimentara astfel incat elevii sa inteleaga diferentele intre culturi si civilizatii, sa sesizeze elementele definitorii pt o specie literara sau o perioada culturala.Lectii de auditie audio sau video.

Nu are nici un rost "saptamana altfel" pt ca pierdem timp de predare si daca vrei sa faci o excursie ai nevoie de o groaza,aprobari,un dosar gros.
Mai sustin ca in acesta saptamana copii fac cele mai mari traznai deoarece nu se pun note si nici nu pot fi trasi la raspundere.

TREBUIE SCOASE TESTARILE NATIONALE!!!
este pierdere de munca,timp si nervi la clasa ,0,2,4,6!!
Nu se pun note ci doar punctaje mai mult fictive !!!
Admiterea trebuie sa se faca la liceu si acolo sa se dea testarea ,asa cum a fost pana in "90

Dar trebuie scoasa jumatate din programa inutila si sufocanta de informatie!!

Asa este, aceste evaluari nationale nu au relevanta. Vorbim de promovabilitate in conditiile in care se intra la liceu cu nota 2. Ce motivatie au elevii? daca ii intrebi vor raspunde : de ce sa invat? oricum intru la un liceu. Liceul devine astfel un loc de unde sa vina si de unde sa plece.

Oare de ce iau elevii note mici la capacitate? Ar trebui făcută o schimbare