CARACAL, OLT
Cunoaşterea concretă ,corectă şi adecvată a grupului de copii trebuie să ne conducă spre acţiune, spre intervenţia în grup pentru ameliorarea activităţii lui ,pentru antrenarea membrilor şi nu doar a câtorva dintre ei, îndeosebi a conducătorilor şi coordonatorilor grupului ,la realizarea tuturor secvenţelor activităţii ,începând cu elaborarea scopurilor ,cu luarea deciziilor şi terminând cu îndeplinirea lor, constituie condiţia sine qua non a existenţei grupului şi a sporirii eficienţei sale sociale şi umane.

Educaţiaeste un proces complex de modelareumană, care, printrealtele, transmitenormeetice de comportareşi de formare a uneiatitudinicorectefaţă de realitateşioamenişi a unorcapacităţi de valorizare, de apreciereobiectivă a datelor, faptelor, a realităţii, a profesiilorşi a comportamenteloroamenilor. Educațiatimpurieestebazaeducațieișiaautoeducației continue ale viitoruluicetățean. Așadar, educațiaomuluitrebuieîncepută din copilărie, componenteledezvoltării sale fiziceșipsihicemergândînparalel cu componentelepersonalității. Rolulșcoliieste de a pregătiomul capabil de adaptare la nou, capabil de aieși din tipareleclasice, capabil de a acceptaschimbareașichiar de a-șistabiliunelemăsuriatuncicândîmprejurările o cer.

Tratarea diferenţiată a elevilor în cadrul lecţiilor de la şcoală determină cadrele didactice să găsească metode şi procedee optime de intervenţie, prevenire şi stimulare a elevilor şi ar contribui la o mai bună adaptare a conţinutului învăţământului şi a programei la necesităţile celor ce sunt implicaţi în procesul instructiv-educativ.
Instruirea diferenţiată porneşte de la ideea că nu există elev bun sau slab, recunoscându-se faptul că elevii au capacităţi cognitive diferite, stiluri proprii de învăţare etc. Tratarea diferenţiată nu înseamnă renunţarea la un program unitar de pregătire, ci înseamnă crearea situaţiilor favorabile pentru fiecare elev, pentru descoperirea intereselor, aptitudinilor şi posibilităţilor de formare proprie.

Copilul, încă de mic, vine în contact cu realităţi, simboluri şi manifestări religioase ale căror semnificaţii, în înţelesul lor cel mai simplu, este bine să le cunoască. Mai întâi în familie, copii, învaţă să-şi manifeste într-un anumit fel sentimentele, îşi formează deprinderi de conduită cu ajutorul cărora să devină persoane deschise comunicării cu Dumnezeu şi cu semenii.
Educaţia religioasă îl ajută pe copil să cunoască îndatoririle pe care le are faţă de el însuşi, faţă de ceilalţi şi faţă de tot ce-l înconjoară, pentru a devenii un bun creştin.

Relațiile dintre școală și familie sunt fundamentale pentru buna funcționare a sistemului educațional și a succesului școlar al elevilor iar posibilitățile de implicare activă a părinților în viața școlii este necesar să devină o preocupare constantă a instituțiilor de învățământ. Când școala, familia și comunitatea încep să colaboreze, elevii primesc cu adevărat suportul necesar pentru a avea succes în școală și în viață. Studiile au arătat că inițierea, dezvoltarea și implementarea unor astfel de proiecte îmbunătățesc:
- prezența la școală a elevilor
- performanța școlară a acestora
- relația familie –școală
- sprijinul din partea comunității de care școala are nevoie

Matematica este o şcoală de formare a gândirii în etape, care ordonează lucrurile conform complexităţii lor şi care prin caracterul riguros, ştiinţific şi generativ al sistemului ei noţional şi operativ pe care îl cuprinde, este investită în bogate valenţe educativ-formative, nu numai în direcţia formării intelectuale, ci şi în ceea ce priveşte contribuţia ei la dezvoltarea personalităţii umane pe plan raţional, afectiv, volitiv, având o contribuţie la formarea omului ca personalitate.
La nivel internaţional, următoarele competenţe matematice sunt considerate importante, cu o prevalare a unora în raport cu celelalte: gândirea matematică, prezentare şi rezolvare de probleme, modelare matematică, raţionament matematic, reprezentarea entităţilor matematice, utilizarea simbolurilor, comunicarea în matematică, utilizarea simbolurilor, inclusiv a celor digitale.

Metoda învățării prin cooperare poate fi la îndemâna fiecărui cadru didactic, cu condiția ca , încă din etapa de proiectare a activităților, cadrul didactic să vizeze tematici adecvate și să pună la dispoziția copiilor materiale corespunzătoare, aceste aspecte devenind condiții de desfășurare eficientă a activității.
Învățarea prin cooperare dezvoltă capacitatea elevilor de a lucra împreună, la toate categoriile de activități din școală, acoperind neajunsurile învățării individualizate, acordând , în același timp o importanță considerabilă dimensiunii sociale, prin desfășurarea proceselor interpersonal.

Utilizarea la întâmplare, fără un scop precis, la un moment nepotrivit a calculatorului în timpul lecţiei duce la plictiseală, monotonie, ineficienţa învăţării prin neparticiparea unor elevi la lecţie, nerealizarea obiectivelor lecţiei şi poate produce repulsie faţă de acest mijloc modern de predare – învăţare - evaluare. Folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilitaţilor practice, de calcul şi de investigare a realităţii, la deteriorarea relaţiilor umane. De asemenea individualizarea excesivă a învăţării duce la negarea dialogului elev-profesor şi la izolarea actului de învăţare în contextul său psihosocial. Materia se segmentează şi se atomizează prea mult, iar activitatea mentală a elevilor este diminuată, ea fiind dirijată pas cu pas.

Privind în urmă, gustul pentru lectură se dobândește din frageda copilărie, cu îndrumarea părinților și mai târziu a dascălilor, pornind de la cele mai simple întâmplări, basme și, pe masură ce creștem, ajungând la intrigi mai complicate, personaje formate, însă din ce în ce mai captivante şi mai pline de sens. Și aşa, încetul cu încetul, învățăm despre lumea care ne înconjoară, despre viaţă, despre oameni şi noi înșine, căci „nu exista cunoaștere înnascută, pentru motivul că nu există copac care să iasă din pământ cu frunze şi fructe.” (

Familia este un grup social pentru fiecare dintre noi, unde relaţiile sunt foarte strânse datorită căsătoriei de sânge sau adopţie.
Părinţii – un model!
Când trebuie începută educaţia copilului? cu douăzeci şi cinci de ani înaintea naşterii lui, răspunde un psiholog, rostind un adevăr esenţial.
Când trebuie un copil învăţat să asculte muzică simfonică? Este întrebată mama unui adolescent cu o comportare deosebit de plăcută: din ziua în care se naşte!
„ Înainte de culcare, îi puneam un disc cu muzică clasică, mai târziu nu puteam rămâne fără ea, iar acum ascultă când doreşte”.
De ce doreşte copilul, de ce iubeşte florile şi animalele, de ce nu minte? Pentru că noi facem la fel, este de obicei răspunsul părinţilor.