Abandonul școlar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării școlii, părăsirea definitivă a sistemului educațional indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului sau ciclului de studii început. Educabilii care abandonează școala sunt cei care din cauza dificultăților de comportament, de natură economică, materială, socio-emoțională se remarcă printr-un absenteism accentuat.
Efectele abandonului școlar sunt dramatice și cu un impact negativ major și profund asupra economiei unei țări, dar și asupra unei societății în general, ca atare acest fenomen trebuie atent abordat și controlat, prin identificarea corectă și realistă a cauzelor care îl determină, prin identificarea și implementarea unor măsuri și programe eficiente de prevenire și combatere a acestei probleme grave cu care se confruntă sistemul de învățământ românesc actual.

Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar, în afara instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor instituții de învățământ. Acestea sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Studiile de specialitate susțin că acesta ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice diversificate, dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile extrașcolare acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult mai ridicat.

În școală, trebuie să se utilizeze cele mai eficiente căi, care să contribuie la creşterea ritmului de învăţare, la formarea de capacităţişi atitudini, la însuşirea de cunoştinţe care să corespundă cerințelor actuale. În învăţământul primar, jocul didacticoferă un cadru propice de realizare a unui învăţământ activ, stimulând creativitatea şiiniţiativaelevilor.
Jocul didactic este un tip specific de activitate, care dacă este utilizat în procesul de învăţământ, va dobândi funcţii psihopedagogicesemnificative, va asigura participarea activă a elevului la lecţie și va spori interesul elevului pentru învățare.

J. A. Komensky, în lucrarea sa Didactica magna, consideră că, la naştere, natura înzestrează copilul numai cu „seminţele ştiinţei, ale moralităţii şi religiozităţii”. Acestea nu se desăvârşesc prin sine şi de la sine, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educaţie. Rezultă că în concepţia sa educaţia este o activitate de stimulare a acestor „seminţe” şi, implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul neputând deveni om decât dacă este educat.
Omul este o fiinţă socială. În acest sens, Aristotel, în lucrarea sa Politica, consideră că educaţia „trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”, în consecinţă ea trebuie să pregătească viitorii cetăţeni.

Digitalizarea învățământului reprezintă mai mult decât punerea la dispoziție a unor echipamente performante. E necesară implementarea unor soluții integrate, personalizate, care să răspundă provocărilor momentului ce țin de: accesul la internet, securitate cibernetică, formarea cadrelor didactice pentru utilizarea 100% a softurilor educaționale și crearea de lecții interactive, care să asigure o comunicare facilă între profesori și elevi. În clasa viitorului, profesorii și elevii folosesc intuitiv și în detaliu toate funcționalitățile echipamentelor și tehnologiei de top, pentru procese de predare-învățare-evaluare atractive și eficiente. Cu siguranță, România nu a fost pregătită pentru o astfel de adaptare la educația digitală, cel puțin nu atât de rapidă. Perioada recentă a adus provocări pentru fiecare dintre actorii implicați în educație.

Activitatea de Consiliere şi Orientare poate conferi şcolii o eficienţă externă ridicată şi un prestigiu dorit de întreaga echipă de cadre didactice. Acest lucru se poate atinge atunci când direcţiile de acţiune ale consilierilor şcolari şi profesorilor diriginţi sunt concordante pe deplin cu intenţiile copiilor, părinţilor, şcolii şi societăţii prin:
a. asigurarea educaţiei şi formării profesionale de calitate,
b. continuarea studiilor după absolvire în niveluri şi trepte superioare,

Se spune că “în lume sunt mai multe conflicte decât fire de nisip” şi poate că este adevărat, tot atât de adevărat pe cât este şi faptul că însăşi societatea ne influenţează sistemul de valori, principii şi credinţe, comportamentul şi punctele de vedere asupra conflictelor.Proverbe - mesaj ca „dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”, „cine scoate sabia, de sabie va pieri” nu pot să nu ne marcheze. O privire ofensivă, o replică depreciativă sunt capabile să determine un conflict.
Oricine poate şi trebuie să trateze situaţiile conflictuale astfel încât comportamentul atacatorului să nu se accentueze şi respectul faţă de propria persoană să nu fie lezat.

O data cu trecerea anilor, mentalitatile oamenilor s-au schimbat în prezent lucrurile stând într-o altă lumină, de data aceasta favorabilă tehnologiei. Daca inainte de revolutie, nu se stia ce inseamna un telefon mobil sau un calculator performant (laptop), astazi nu ne mai putem imagina viata fara aceste obiecte. În sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii informaţionale – Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC).
Lumea noastră, societatea în care trăim este într-o continuă mişcare. Este un mediu dinamic, în care omul este constrans să trăiască într-un ritm alert şi să fie mereu pe fugă.
Societatea noastră este un amestec de promisiuni excepţionale şi de perspective neliniştitoare, de evoluţii dezirabile şi de izbucniri tehnologice necontrolabile, de om depinzând sensul evoluţie: spre progres sau spre autodistrugere.

Tulburările de comportament fac parte din categoria tulburărilor de dezvoltare care sunt considerate dizabilități cronice și care la rândul lor pot fi moderate sau severe. Acestea pot fi cauzate de problemele din timpul sarcinii sau pot fi dobândite în timpul copilăriei. Factorii care stau la baza problemelor comportamentale sunt: factori biologici (condiții genetice, epilepsie, disfuncții cerebrale, dificultăți vizuale); factori sociali (familia, instituțiile de stat care au grijă de copii); factori emoționali (stima de sine scăzută);

Educația nonformală este o componentă importantă a procesului de învățământ alături de educația formală. Procesul de învățământ nu ar fi complet fără educația realizată prin intermediul activităților extracurriculare. Inteligența emoțională esențială pentru integrarea și realizarea socială se dezvoltă cu precădere prin aceste activități. Respectul de sine și încrederea în propria persoană cresc și se dezvoltă prin activitățile educative care le pun copiilor în valoare talentul, abilitățile, aptitudinile și vocația.