Joculeste activitatea preferată a preșcolarului, o activitate apparent gratuită fără un scop material, a cărei motivare este intrinsecă.Jocul satisfice în cel mai înalt grad trebuințele copilului: de mișcare, de exprimare original, de realizare a năzuințelor și dorințelor pe care nu le poate satisfice în plan real. În lumea imaginată în joc, copilul se simte puternic, intelligent, adult, aici este capabil de fapte eroice, de acțiuni spectaculoase; totul îi este permis în joc, el poate reflecta insatisfacțiile proprii asupra păpușii sau ursulețului pe care le ceartă, le hrănește, le obligă să facă ce dorește el. În jocul cu roluri, el poate fi polițist, haiduc, aviator, cosmonaut, vânzătoare, o femeie de afaceri, etc.

Fenomenul slabei participări la educaţie a copiilor proveniţi din familii dezavantajate şi defavorizate este o realitate faţă de care sistemul naţional de învăţământ trebuie să manifeste o preocupare constantă atât pentru înţelegerea fenomenelor specifice acesteia, cât şi pentru găsirea unor modalităţi de remediere a consecinţelor lor.
O analiză atentă a cauzelor care au condus la aceste fenomene aduce în prim plan situaţia economică-socială precară a familiilor acestor categorii de copii, la care se adaugă lipsa de educaţie a părinţilor, fapt care agravează în mod negativ asupra participării la educaţie a copiilor.

Dezvoltarea psihică este rezultatul interacţiunii complexe ereditate-mediu-educaţie. Educaţiei îi revine rolul conducator în formarea şi dezvoltarea personalităţii, deoarece organizează într-o manieră optimă influenţele factorilor de mediu şi, în acelaşi timp, depistează predispoziţiile ereditare, le diferenţiază şi le grăbeşte intrarea în funcţiune suplimentându-le forţa. Educaţia creează premisele interne favorabile acţiunii prielnice anumitor factori externi, formarea personalităţii fiind atât efect al acţiunii educative, cât şi premisă pentru derularea acesteia.

Potrivit lui I. Nicola (2000, p 75), dezvoltarea presupune ansamblul transformărilor sistematice  bio-psiho-socio-culturale apărute pe parcursul ciclului de viață al individului, precum și dezvolatrea de la un stadiu inferior la unul superior, fapt ce presupune acumulări cantitative și salturi calitative .
Factorii dezvoltării ontogenetice sunt: ereditatea, mediul și educația ca subfactor distinct al mediului. Dezvoltarea personalității umane se realizeaza prin acumularea a trei categorii de factori: ereditatea, mediul si educația.

Fenomenul comunicãrii este o trãsãturã centralã a culturii întrucât prin procesele de comunicare se transmit valorile, atitudinile şi percepţiile sociale de la o generaţie la alta. Privit istoric şi funcţional, acest proces constituie însãşi chintesenţa umanizãrii, a formãrii şi dezvoltãrii psihologice a indivizilor, a manifestãrii culturale şi spirituale a oamenilor. Se poate spune astfel cã procesele de comunicare se confundã cu istoria şi evoluţia omului însuşi.

Relațiile dintre școală și familie sunt fundamentale pentru buna funcționare a sistemului educațional și a succesului școlar al elevilor iar posibilitățile de implicare activă a părinților în viața școlii este necesar să devină o preocupare constantă a instituțiilor de învățământ. Când școala, familia și comunitatea încep să colaboreze, elevii primesc cu adevărat suportul necesar pentru a avea succes în școală și în viață.

Odată cu începerea școlii, pentru părinţi e momentul în care ei trec de la statutul de primi educatori( familia fiind prima şcoală a copiilor) la cel de parteneri ai şcolii. Aceasta nu înseamnă că rolul părinţilor în educaţia copiilor s-a încheiat, ci doar că începe o nouă etapă în care părintele împarte acest rol cu învăţătorul, iar mai târziu cu profesorii. Părinţii continuă educaţia copiilor în familie, dar odată cu începerea şcolii apare nevoia de colaborare cu aceasta, chiar de implicare activă în cadrul ei.

Scopul activităților extrașcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activitățile extrașcolare se desfășoară într-un cadru informal ce permite elevilor cu dificultăți de afirmare în mediul școlar să reducă nivelul anxietății și să-și maximizeze potențialul intelectual.

Școala are un rol foarte important în formarea copilului și, de ce nu, și a părinților, printr-o comunicare permanentă între profesori și părinți. Cele două autorități prezente în viața copilului își pun amprenta asupra felului în care acesta se dezvoltă.
Societatea actuală face eforturi să reconsidere familia ca instituție umană și să-i acorde rolul principal în rezolvarea problemelor sale. Dezvoltarea științelor socio-umane demonstrează că experiențele primilor ani din viața copiilor sunt hotărâtoare pentru devenirea personalității lor.