Când e vorba de copilul mic – fie preşcolar, fie şcolar în clasa pregătitoare, situaţiile sunt mult mai greu de gestionat, chiar şi acolo unde „prin stabilirea unei distanţe corecte” între copilul în dezvoltare şi părinţii săi, acesta este ajutat „să crească” pe mai multe planuri (într-un context din ce în ce mai rar întâlnit de încredere şi sentimentul de siguranţă, sentiment puternic zdruncinat de anunţurile de la radio şi TV, de megafoanele patrulelor care ne sfătuiesc să evităm să ieşim din casă).

Copiii au cel mai mult de suferit, din cauza izolarii. Mai ales cei activi, cei care iubesc sportul si doresc sa fie in compania celorlati copii. Telefonul , tableta , device-urile si aplicatiile lor ne ocupa timpul tuturor, dar mai ales al copiilor. Ei nu sunt implicati prea mult in activitatile casnice, administrative, iar invatatul, temele si mai ales scoala online ii fac sa depinda mai mult de navigarile in virtual. Ei vor fi generatia care va face trecerea la era digitalizarii. Cu un click , vor rezolva aproape tot

Problematica educaţiei integrate a devenit, astfel un domeniu de investigaţie
prioritar şi pentru specialiştii din sistemul nostru de invaţamant, care ar putea oferi soluţii viabile în contextual promovării unor politici educaţionale bazate pe valorificarea principiilor educaţiei pentru toţi şi a normalizării vieţii persoanelor cu cerinţe speciale .Plecând de la principiile acestui tip de educaţie,avem posibilitatea să intervenim pentru a ameliora unele reprezentări defavorabile,existente în rândul opiniei publice,despre copiii cu deficienţe sau cei cu dificultăţi de învăţare ;se poate arăta că şi aceşti copii au aptitudini şi capacităţi de învăţare şi instruire care trebuie să fie valorificate la maximum,iar ei,prin ceea ce fac sau prin ceea ce ar putea face, pot fi utili societaţii.

Prin intermediul conținutului de idei și formelor de expresie artistică a pieselor muzicale cu care copiii fac cunostință, acestora li se dezvoltă simțul artistic, gustul pentru frumos și armonie, auzul muzical și simțul ritmic.
Cu ajutorul muzicii, școlarii mici fac achiziții importante, din punct de vedere cognitiv, sunt stimulate procesele psihice, precum gândirea, imaginația, memoria, limbajul, atenția.
Conținutul de idei îi ajuta pe copii să se familiarizeze cu mediul înconjurător, să îsi dezvolte imaginația și spiritul de observație, determinănd largirea și aprofundarea experiențelor de viață.

Educaţia copilului reprezintă piatra de temelie pe care se va susţine întreaga sa personalitate şi viaţă. Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor.
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea si cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi st

Relațiile dintre școală și familie sunt fundamentale pentru buna funcționare a sistemului educațional și a succesului școlar al elevilor iar posibilitățile de implicare activă a părinților în viața școlii este necesar să devină o preocupare constantă a instituțiilor de învățământ. Când școala, familia și comunitatea încep să colaboreze, elevii primesc cu adevărat suportul necesar pentru a avea succes în școală și în viață. Studiile au arătat că inițierea, dezvoltarea și implementarea unor astfel de proiecte îmbunătățesc:
prezența la școală a elevilor
performanța școlară a acestora
relația familie –școală
sprijinul din partea comunității de care școala are nevoie

Ascultând poveşti, copiii întâlnesc expresii noi care, odată cunoscute devin un bun al lor. Prin poveşti pătrund în limbajul copiilor forme de exprimare atât ale limbii populare cât şi a celei literare. Copilul reţine expresii precise, uneori poetice, epitete artistice, formule stereotipe specifice stilului povestitorului, diverse forme sau grupări sintactice care dezvoltă vorbirea corectă a copilului.
Neîntrecutul povestitor Ion Creangă a creat un bogat şi valoros tezaur de poveşti, care au fermecat copilăria a zeci de generaţii şi vor constitui mereu lectura preferată a copiilor. Citind poveştile lui Creangă, copiii cunosc numeroase figuri din viaţa satului – oameni harnici, curajoşi, dotaţi cu stăruinţă şi dărzenie, optimişti, şi veseli, glumeţi, dar şi hotărâţi să lupte pentru o viaţă mai bună, pentru izbânda dreptăţii, a cinstei, a adevărului. Deosebit de valoroase sunt ”Povestea unui om leneş”, „Fata babei şi fata moşneagului”.

Încă din timpuri care se pierd în neguri milenare, teritoriul geto – dacic a avut o suprafaţă vastă. Dacă ar fi să considerăm că toate triburile stabilite de-a lungul şi de-a latul Europei au descins din strămoşii hyperboreeni geto – daci, atunci vom înţelege că aproape întregul continent era al Daciei. Ar trebui să ne mândrim că suntem urmaşii acestui neam şi să nu ne fie ruşine cu asta şi să nu ne mai declarăm urmaşii lui Traian.
Particularitatea spirituală a românilor este configurată şi de o poziţie geografică aparte, de punte de legătură între Răsărit şi Occident, între Ortodoxie şi Catolicism, aşa cum remarca şi Sanctitatea Sa, Ioan Paul al II-lea, în istorica sa vizită în România.
Sau, cum afirmă un mare teolog român, Dumitru Stăniloaie: „Dar spiritul de sinteză al neamului nostru nu se explică numai din persistenţa lui în vremuri imemorabile în spaţiul de mijloc între Occident şi Orient, ci şi din îmbinarea în el a caracterului nostru ancestral cu cel latin şi al creştinismului ortodox”. De altfel, caracterul nostru latin nu este străin de vechimea fiinţei noastre de traci, care nu s-au mutat niciodată din acest spaţiu. Poporul român a dăinuit de veacuri în acest spaţiu, datorită înaintaşilor lor, adevăraţi eroi, de care trebuie să fim mândri; datorită faptului că şi-a respectat tradiţia şi cultura, înaintaşii noştri şi-au respectat eroii, şi-au făcut din ei adevărate modele de urmat. În ultima vreme însă, modelele s-au schimbat, sau tineretul român caută modele în altă parte, în afara graniţelor. Modelul occidental sau american este la modă.

Metoda învățării prin cooperare poate fi la îndemâna fiecărui cadru didactic, cu condiția ca , încă din etapa de proiectare a activităților, cadrul didactic să vizeze tematici adecvate și să pună la dispoziția copiilor materiale corespunzătoare, aceste aspecte devenind condiții de desfășurare eficientă a activității.
Învățarea prin cooperare dezvoltă capacitatea elevilor de a lucra împreună, la toate categoriile de activități din școală, acoperind neajunsurile învățării individualizate, acordând , în același timp o importanță considerabilă dimensiunii sociale, prin desfășurarea proceselor interpersonal.

În mod simplist se răspunde: ,,Elevii rămân în urmă sau au lipsuri la matematică pentru că nu învaţă suficient”. În acest mod, întreaga responsabilitate a eşecului este plasată asupra elevului.Însă, la o analiză mai atentă, sunt câteva motive care ies imediat la lumină, respectiv: o ambianţă şcolară neprietenoasă, un climat instituţional rigid şi inconsecvent, fluctuaţiile în proiectarea şi aplicarea curricumului şcolar, supraîncărcarea generată de tot felul de cauze contradictorii şi, uneori atitudinea profesorului de matematică îndepărtează elevul de propriile sale aspiraţii, ducându-1 în confuzie şi dezinteres, astfel că motivaţia elevului pentru învăţarea matematicii este compromisă.