Educaţia înseamnă schimb de mesaje între educatori şi educaţi, în scopul influenţării conduitei lor, de-o parte şi de alta. Actul comunicării presupune un proces mult mai complex decât cel al vorbirii, motiv pentru care educarea capacităţilor comunicative este distinctă de educarea capacităţilor de vorbire şi ulterioară dezvoltării acestora.
Ca modelatori de suflete, trebuie să ne străduim să înţelegem sentimentele copilului şi ceea ce vrea să ne spună, iar apoi, repetând ideile exprimate de el, să-i confirmăm faptul că l-am înţeles. Realizarea sarcinilor şi a obiectivelor învăţământului depinde în mare măsură de calităţile şi competenţele educatorului.

Valul schimbărilor și al noutăților care asaltează viața societății și a fiecărei colectivități umane, a făcut necesară extinderea actului educativ de-a lungul întregii vieți a individului , fiind una din sarcinile care ne revin, nouă , cadrelor didactice. Odată cu evoluția societății, educația cunoaște forme de organizare multiple, iar rolul său a devenit din ce în ce mai important. Factorilor educativi tradiționali- familie și școală- li s-au alăturat alții noi, precum biserica, mass- media, instituții de cultură, centrele de agrement, adică cei care asigură educația non- formală.

Emoțiile sunt acel factor-cheie care ne determină motivația, luarea deciziilor, modul în care relaționăm cu ceilalți, volumul de imformații reținute și așa mai departe.
Emoțiile vin din interpretarea pe care noi o dăm realității din jurul nostru. Emoțiile nu sunt realitatea, așa cum nici harta nu este teritoriul.
Spre exemplu: acum afară plouă, iar o persoană se simte tristă, o alta se simte bucuroasă, iar o a treia persoană se simte relaxată. Realitatea este una singură – afară plouă, în timp ce interpretările pot varia de la persoană la persoană.
Este esențial pentru copii să aibă un limbaj emoțional, să învețe să-și denumească emoțiile și stările emoționale.
Mulți dintre noi, adulții de astăzi, suntem analfabeți emoțional. Atunci când suntem întrebați ce simțim, în general, spunem că ne simțim bine sau prost.

Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită impor¬tanță, aceea care asigură formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ, strâns legate de viață, de activitatea socio-profesională, morală și cetățenească.
Profundele transformări înnoitoare au avut efecte considerabile asupra științelor educației, implicit a statutului și a rolului cadrelor didactice. Odată cu lansarea formală a paradigmei ,,educație pentru toți”, după anul 1990, direcțiile strategice care au impus o mai mare responsabilitate și flexibilitate a serviciilor educaționale românești, au constat în democratizarea școlii și în acțiunile de egalizare a șanselor tuturor elevilor, atribuind cadrelor didactice un nou statut și roluri multiple.

Pandemia Covid 19 din primăvara anului 2020, a condus la o situație de criză, scoțând la iveală problemele existente în societate, care cu certitudine își va aduce aportul la o schimbare radicală a mentalității oamenilor. În acest context, se simte nevoia unei schimbări radicale a sistemului educațional, pentru a-i face pe educabili , să devină mai conștienți, mai flexibili și mai bine pregătiți pentru viața de mâine , dar și pe educatori – mai ancorați în realitatea digitală a zilelor noastre.

Literatura, ca artă a cuvântului, prinintermediulcăreiarealitateaestereflectatăîntoatăcomplexitateaei, îioferăcopilului un întregunivers de gândurişisentimente, de aspiraţiispreidealuriînalte.
Poveştilepentrucopiiconstituie „cartea de sufletşi de învăţătură” a preşcolaruluiceadunăvalori ale tezauruluiliterarromânesc, clasicşicontemporan, ale literaturiiromâneşiuniversalecare au fostşirămânleagănulcopilărieituturorgeneraţiilor.

„Pământul nu aparţine omului, ci, dimpotrivă, omul aparţine planetei”-este un adevăr vechi ce stă la baza unor programe de dezvoltare durabilă a statelor lumii, care au înţeles că problema mediului înconjurătoreste o problemă universală, deoarece fenomenele de poluare nu ţin seamă de graniţe şi nu sunt limitateca distanţe. Dragostea pentru natură este o componentă educaţională care are consecinţe asupra comportamentului uman. Promovarea educaţiei ecologice a devenit o problemă stringentă a societăţilor moderne, societăţi tehnologizate. Pentru creearea unei atitudini ecologice este nevoie de o motivaţie puternică, de interes şi decenţă.

Trecerea de la sistemul tradițional la sistemul online impune o serie de transformări și
un efort susținut din partea tuturor: managementul școlii, profesorii, elevii și dumneavoastră,
părinții. Acest ghid vă poate sprijini în aceasta perioadă, pentru care trebuie să alocați resurse
importante de timp lucrului cu copilul dumneavoastră. Fie ca este vorba sa va familiarizati cu
instrumente noi de lucru, cu un nou calendar (orar) de lucru sau să-l asistați pe elev la lecțiile
online, toate acestea pot fi provocatoare.
Închiderea temporară a școlilor, cauzată de apariția virusului COVID-19, pe noi
profesorii ne obligă să ne reorganizăm și să regândim întregul proces de învățământ.

Familia este un grup social pentru fiecare dintre noi, unde relaţiile sunt foarte strânse datorită căsătoriei de sânge sau adopţie.
Părinţii – un model!
Când trebuie începută educaţia copilului? cu douăzeci şi cinci de ani înaintea naşterii lui, răspunde un psiholog, rostind un adevăr esenţial.
Când trebuie un copil învăţat să asculte muzică simfonică? Este întrebată mama unui adolescent cu o comportare deosebit de plăcută: din ziua în care se naşte!
„ Înainte de culcare, îi puneam un disc cu muzică clasică, mai târziu nu puteam rămâne fără ea, iar acum ascultă când doreşte”.

Familia ca mediu închegat, legal, se pare că pierde astăzi, din autoritate. Se nasc mulți copii, crescuți înafara familiei. Problemele sociale de sărăcie, șomaj și slabe condiții materiale creează mari dificultăți în creșterea și educarea copiilor. Părinții se confruntă din ce în ce mai mult cu conflicte în plan psihic, într-o societate și ea complexă și dinamică, în care locul central îl ocupă insecuritatea locurilor de muncă cu consecințe majore asupra stării lor psihice. Dinamica vârstelor adulților este și ea specifică, în sensul că vârsta socială activă cu șanse de prestație profesională scade, persoanele peste 40 de ani nu prea își mai găsesc loc de muncă.