Procesul de instruire se înfăţişează ca o activitate complexă, ca o continuă împletire de acţiuni de predare şi actiuni de învăţare.Acţiunile de predare şi învăţare, la care se adaugă evaluarea, nu pot fi private separat, ci ca un tot unitar, ele fiind complementare, surprinzând astfel întreaga activitate.Organizareaeficientă a acţiunii didactico-educative corespunde unei căutări, respective elaborării metodice.Metodologia se cere a fi suplă şi permisivă la schimbările care au loc în componentele procesului instructiv-educativ.O metodă nu este bună sau rea în sine, ci prin raportarea ei într-un mod oportun, adecvat sau nu la o situaţie dată, se poate stabili eficienţa ei în cazul respectiv.

Învățământul special și special integrat este parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ românesc și oferă tuturor copiilor/elevilor/tinerilor programe educaționale adaptate gradului de deficiență și nevoilor lor de dezvoltare.
Este organizat la toate nivelurile învățământului preuniversitar, în funcție de tipul și gradul dizabilității, astfel: mentală, de auz, de văz, locomotorie, asociată. Unităţile de învăţământ special pentru elevii cu deficienţe senzoriale aplică planul de învăţământ al şcolii de masă. Aceste unităţi îşi păstrează doar structura şi forma de organizare după sistemul învăţământului special, iar în conţinut, pregătire şcolară şi specializare sunt asemănătoare şcolii de masă.

Fenomenul slabei participări la educaţie a copiilor proveniţi din familii dezavantajate şi defavorizate este o realitate faţă de care sistemul naţional de învăţământ trebuie să manifeste o preocupare constantă atât pentru înţelegerea fenomenelor specifice acesteia, cât şi pentru găsirea unor modalităţi de remediere a consecinţelor lor.
O analiză atentă a cauzelor care au condus la aceste fenomene aduce în prim plan situaţia economică-socială precară a familiilor acestor categorii de copii, la care se adaugă lipsa de educaţie a părinţilor, fapt care agravează în mod negativ asupra participării la educaţie a copiilor.
O cerinţă majoră în cazul acestor copii, şi nu numai, sunt metodele de învăţământ care-i sprijină pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa.

Cine citeștemult, poatescrie bine! … pentrucăcitituleste un procescreativ care dezvoltăimaginațiașiînlesneșteorganizareașiîmbinareaideilorîntr-o manierăcoerentă, evidentă, structurată.

Scriereacreativăurmăreșteprincipiiclare de exprimare, în care conteazădisciplina, planificarea, exercițiul, editarea, feedback-ulșimai ales reflecțiaasupratextuluicreat. Elevii pot fi reticențicândprimesc o foaiealbă de hârtiepe care să o umple cu gândurișiexpresii, cu evenimenteșirelatări. Au nevoie de sprijin, de încredereșiîndrumarepentru a reușisădeaviațăunorscrieriaparte.
Iatăcâtevatehnici simple, care pot fi implementate cu ușurințăși care pot aduce un plus de inspirațiemicilorscriitori:

Este foarte important pentru copii și tineri să facă diferite activități valoroase și recreative. De exemplu, lectura zilnică îi ajută foarte mult pe copii și tineri. De asemenea, pictura, desenul și activitățile practice cu scop recreativ sunt, de asemenea, foarte importante.
Jocurile pe calculator recreative îi formează frumos pe copii și tineri, cu condiția de a avea un anumit impact educativ. Jocurile pe calculator sunt utile, deoarece le formează copiilor și tinerilor anumite reflexe importante, ca de exemplu, în cazul jocurilor cu trafic de mașini, se formează anumite reflexe necesare zilnic atunci când se deplasează de la școală sau când merg mai mult prin oraș și au de traversat mai multe străzi intens circulate.
De asemenea, jocurile cu mingea, ca voleiul, tenisul ș.a. sunt extrem de utile pentru copii și tineri, deoarece acestea contribuie la o dezvoltare fizică armonioasă.

Intervenția timpurie constă în furnizarea de servicii acestor copii și familiilor lor în scopul diminuarii efectelor acestei condiții. Intervenția timpurie poate fi corectivă sau preventivă, adică remedierea problemelor de dezvoltare existente sau prevenirea apariției lor.IT se poate concentra pe copil singur sau pe copil și familia lui luate împreună. Serviciile variază de la identificare, la diagnostic și furnizarea de programe directe de intervenție.

Libertatea, un cuvânt pe care nici oamenii mari nu-l cunosc și nu-l înțeleg pe deplin. Ființa umană e născută să fie liberă. Conform dicționarului explicativ, este posibilitatea de a acționa conștient, după propria voință, fără nicio constrângere în realizarea dorințelor proprii, în desfășurarea unei acțiuni, a unei activități, este abilitatea de a alege între bine și rău, este legată de puterea de a gândi sau de a raționa, de a avea opțiuni. Libertatea se bazează pe cunoaștereșitotodată pe funcția de voință, este o parte a facultățilormentaleși a intelectului.

Dificultãţileînînvãţareaşcolarãreprezintãmanifestãri ale dereglãriiprocesului de învãţare; elereflectã nu numaiperturbareaactivitãţii, ci aîntreguluisistem. Cauzeleinstalãriiuneiastfel de impassunt de ordin personal, şcolar, familial şi social.
Depistareaelevilor cu dificultãţi de învãţare :Existãdouãorientãriprincipalepentrudepistareadificultãţilor de învãţare. Primulestecriteriulexcluziunii. Cu ajutorullui se determinãdacãunelev are o anumitãdificultate de învãţaresaudacãdificultãţilesuntasociatealtorafecţiuni (de exemplu, deficienţãmintalã, fizicã, vizualã, auditivãsauafectivã, o înţelegeregreoaiesau un handicap cultural). Vatrebuidecisãstudiemcontinuutoateaspecteledezvoltãriielevului, inclusivacuitateavizualãşiauditivã, precumşidiverşifactoriafectivi.

Atunci când un prunc vine pe lume, fericirea din sufletul familiei acestuia nu poate fi exprimată în cuvinte. Nu există sentiment mai profund şi mai delicat decât cel trăit la vederea minunăƫiei cu chip de om sau la auzul scâncetului inocent. Mai apoi, începând cu primii paşi, primul cuvânt rostit de un copilaş, întreaga familie este cuprinsă de o emoƫie de nedescris şi astfel, tentaƫia de a-i oferi celui mic chiar şi ,,luna de pe cer” este foarte mare. Acest lucru nu constiuie neapărat un lucru greşit, atâta timp cât copilul beneficiază de o educaƫie sănătoasă, potrivită, pliată pe nevoile şi particularităƫile individuale şi de vârstă. Este bine, totuşi, să avem o limită în tot ceea ce priveşte abundenƫa de recompense materiale oferite copilului.

Familiile trimit copiii la școală, acolo unde ei spera ca ei să-și dobândească instrumentele necesare pentru a reuși în viață. Școlile preiau copiii și trimit înapoi la familiile lor,acolo unde propun că le va fi furnizat sprijinul de care aceștia au nevoie pentru a crește și a învăța. Majoritatea instituțiilor școlare au ca grup formal de legătură școală- familia, fie că este comitetul de părinți „consiliul școlii sau camera părinților” ,în unele state, dar toți lucrează pentru a crea o punte între familie și sistemul de învățământ. Atât părinții cât și cadrele didactice au un interes deosebit față de succesul copiilor și dețin și sistemul de legături care să le faciliteze reușita.